A postat evenimentul pe Facebook, și i-a invitat pe toți cei care vor să fie alături de bunicul său într-un local din Timișoara. Și au venit, luni, 21 martie, prieteni de-ai nepoatei și cei care au devenit prieteni ai bunicului, aproximativ 40 de persoane.

Deși au stat doar două ore acolo, bunicul a primit din partea celor care au venit la ziua lui ciocolată, o pălărie și tot felul de cadouri alături de nenumărate urări de bine. Au venit oameni care nu-l cunoșteau, dar care au vrut să-l cunoască.

Bunicul are și o poveste de viață numai bună de… istorisit. Iacob Palade e refugiat din Republica Moldova. A luptat pe front, în al Doilea Război Mondial. La un moment-dat nu a mai putut să se întoarcă acasă. Are un frate care s-a întors, iar în gară așteptau trenurile cu refugiați. Acolo, pe loc, în gară, le făceau proces cu judecători, și imediat erau trimiși în lagăre în Siberia. Fratele său a stat 30 de ani în Siberia și acolo a murit. Bunicul, care acum e la Timișoara, nu s-a întors atunci în Republica Moldova. A plecat o dată, să-și vadă familia, s-a îmbrăcat în femeie ca să nu-l recunoască nimeni, s-a dus să-și vadă părinții. Acum bunicul este la Timișoara, de câțiva ani, și își ajută nepoata care are un atelier handmade.

„Eu lucrez cu bunicul la atelier, cu o săptămână înainte de ziua lui era foarte încântat că face 97 de ani, cu emoții, e la vârsta la care fiecare an e un cadou. Și am zis că din ziua lui, hai să fac ceva special. Am făcut un eveniment pe Facebook și am chemat lumea în Scârț. Invitația a fost deschisă, au fost și oameni pe care eu nu i-am cunoscut, majoritatea au fost prieteni de-ai mei, și chiar câțiva nepoți de unchi care au venit. Au venit oameni care nu mă știu pe mine personal, nu-l știau pe bunicu. Au venit, l-au salutat, i-au zis <La mulți ani!>. A primit prăjiturele, tot felul, ciocolată, o pălărie, noi am stat vreo două ore. Cele mai importante sunt urările de bine”, spune Lia Pfeiffer, nepoata bunicului.

Până acum trei ani bunicul a stat la sat, dar acum meșterește cu nepoata sa în atelier, la Timișoara, tot felul de produse handmade.

„Bunicul meșterește cu mine la atelier, îmi scarmănă lâna, pune ace, socate ace. E foarte încântat, dimineața când se trezește zice „gata, mergem la atelier”. El nu știa ce să mai facă când l-am adus aici, nu-și găsea locul. Când am început să-i dau de lucru, de atunci e super încântat. Îl vezi că e alt om. Are mule chestii pe care le face foarte bine, e conștiincios. Când scarmănă lâna, dacă e puțin înnorat afară, atunci nu vede foarte bine. Când prinde o bucată de soare își ia singur lâna să verifice dacă totul e OK”, povestește nepoata bunicului, care și-a sărbătorit ziua cu 40 de invitați.
Foto: Andrei Pfeiffer