„Duminica Floriilor sau, așa cum o cunoașteam cu toții, Duminica Intrării Domnului Nostru Iisus Hristos în Cetatea Ierusalimului, este una dintre cele mai frumoase duminici pe care le avem din perioada Postului Mare până la Sfintele Paști. Este o duminică deosebit de importantă pentru noi, având în vedere că ne amintește de intrarea Domnului nostru Iisus Hristos în Cetatea Ierusalimului, când a fost întâmpinat de mulțimi de oameni ce își puneau hainele înaintea Lui și strigau: Osana, bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului. Acest cuvânt Osana, care înseamnă Dumnezeu mântuiește sau Doamne mântuiește-ne, se utiliza adesea când intrau regii după o victorie într-o cetate.

Însă, de această dată, oamenii strigau la Mântuitorul Hristos osanale având credința că ar fi Iisus Hristos cel care este Mesia prezis de prooroci, dar pe care-l vedeau ca pe un împărat ce vine să-i elibereze din robia romană. Mulțimile de oameni au venit la Ierusalim dintr-un motiv foarte important. Domnul Iisus Hristos S-a aflat cu câteva zile înainte în Betania, într-un loc foarte cunoscut lor la acel moment pentru faptul că acolo avea să învie pe Lazăr din morți. Acest fapt nemaicunoscut până atunci, ca cineva să învie din morți, avea să fie o minune pe care oamenii o așteptau în alt fel, adică minunea de fi eliberați din robia romană.

Domnul Iisus Hristos intră în Cetatea Ierusalimului ca un Împărat al Sufletelor, blând și smerit cu inima, așa cum ne spune Sfânta Scriptură. El intra în Ierusalim pentru a fi mielul lui Dumnezeu, pentru a se aduce ca jertfă pentru eliberarea oamenilor, dar nu de o stăpânire omenească, ci pentru a-i elibera pe oameni din robia păcatelor”, a spus preotul Zaharia Pereș, consilier cultural la Arhiepiscopia Timișoarei.

Duminică, la catedrala mitropolitană, în Timișoara, de la ora 9:30 a început Sfânta Liturghie Arhierească, la ora 18 va avea loc Denia, iar la ora 19:30 se va desfășura un concert de imnuri religioase cu Corala “Epifania”.

Ramurile verzi de salcie pe care le poartă credincioșii și preoții în mâini reprezintă amintirea ramurilor de finic ce erau purtate de copii la intrarea Mântuitorului în Ierusalim. De ce se purtau ramuri de finic?

„Pentru că finicul, palmierul sau curmalul, în Orient, este cel mai înalt arbore din orient și reprezintă bucuria vieții care stăpânește deasupra morții. Tradiția creștină spune că ramurile de salcie, aceste ramuri binecuvântate de Dumnezeu, provin și de la faptul că Maica Domnului avea să treacă un pârâu pentru a ajunge la crucea de pe Golgota și a rugat toate buruienile și toți arborii din jurul pârâului să o ajute să treacă, însă niciunul nu a ajutat-o, doar salcia și-a întins ramurile și astfel Maica Domnului a trecut dintr-o parte în cealaltă. Din acel moment, salcia a devenit un arbore binecuvântat de Dumnezeu”, a mai spus Zaharia Pereș.