Mai ştim că fericirea este destinaţia şi nu drumul. Că fericirea trăieşte în lucrurile mici. Mai ştim, de asemenea, că fericirea începe cu noi înşine şi apoi se transmite în viaţa noastră.

E în faţa noastră fericirea, dar nu o atingem

Se discută mult despre fericire, despre ce este, cum o atingem, unde se află, ce trebuie să facem. Fericirea a fost şi rămâne un deziderat uman de o valoare înaltă. Uneori prea înaltă, încât devine pentru unii o utopie, pentru alţii imposibil de atins, pentru alţii, o luptă continuă sau chiar o dezamăgire. În sufletele multor oameni fericirea este legată în manifestarea ei de teamă. Teama în (bi)sens: de a nu fi fericit sau de a fi fericit.
 Căutăm fericirea, visăm la ea, o negăm ca fiind posibilă, o invidiem la alţii. Toate acestea sunt acţiuni pe care le întreprindem în numele fericirii şi pentru ea. Pe toate le facem orientate în exterior şi le aplicăm cu uşurinţă la toată viaţa şi fiinţa noastră.

Punem fericirea pe raftul de sus

Tot ce am aflat despre fericire este minunat, dar a şi făcut misiunea de a fi fericit mai dificilă. De ce? Pentru că este în noi înşine, cel mai ascuns loc de pe pământ şi totuşi cel mai la vedere. Este acel tărâm sacru, în care fie nu intri, fie intri spăşit şi temător, ca în cel mai de necunoscut loc ce poate fi imaginat şi creat vreodată.

Se spune că cele mai minunate comori sunt ascunse la vedere, pentru că de multe ori trăim cu ochii minţii închişi.

Căutăm fericirea şi o vom mai căuta. Până înţelegem că fericirea este un rezultat.

Ce este de fapt fericirea

Fericirea în sine nu există şi nici nu se află undeva. Fericirea este doar o manifestare. Este un efect. Ea este pur şi simplu rezultatul bucuriei.
 Bucuria este una din stările noastre primordiale, a priori, fără de care (alături de iubire), nu am putea exista şi funcţiona ca fiinţe.

Căutăm rezultatul şi nu ştim nimic despre cauză.

Cauza fericirii este manifestarea bucuriei. Iar bucuria se află în noi, dar se mai află undeva. Pretutindeni.
Atâta timp cât vom căuta bucuria din exterior, în tot ce ne înconjoară, atâta timp cât vom pune bucurie în tot ceea ce facem, cât vom manifesta bucurie faţă de noi şi faţă de ceea ce este în jurul nostru, atâta timp cât vom fi bucurie, vom găsi şi fericirea.

Aşa că fericirea se găseşte în momentul bucuriei, prin manifestarea ei în viaţa noastră şi prin a lăsa viaţa să se manifeste în bucurie.

Vă invit să vă gândiţi la această perspectivă. Să vă uitaţi la fiecare moment de fericire şi să vedeţi ce altceva mai era acolo.

Practicaţi bucuria zilnic şi veţi învăţa singuri despre fericire cât nimeni nu va putea să vă înveţe vreodată.

Recomandări de viață din partea Laurei Delia Vlădulescu, psiholog și terapeut.