Pentru a lamuri acest lucru, trebuie mai intai sa definim ce este anul, care in activitatea cotidiana este legat de reintoarcerea frigului si a caldurii, respectiv de revenirea unui anumit anotimp. Acesta este determinat de miscarea de revolutie a Pamantului in jurul Soarelui, respectiv de miscarea aparenta a Soarelui pe sfera cereasca, dupa cum ziua este legata de miscarea diurna de rotatie a Pamantului.
In astronomie se definesc mai multe tipuri de ani. Dintre acestea, cel care sta la baza alcatuirii calendarului este anul tropic ce reprezinta intervalul de timp intre doua treceri consecutive ale Soarelui mijlociu prin punctul echinoctiului de primavara. Durata anului tropic poate fi considerata constanta (desi ea scade cu 0,53 secunde pe secol) si are valoarea de 365 zile, 5 ore, 48 minute si 45,975 secunde sau 365,2422 zile mijlocii.
Totodata, anii de care ne servim pentru a exprima datele trebuie in mod necesar sa se compuna dintr-un numar exact de zile, in caz contrar existand situatia ca o aceeasi zi sa apartina in acelasi timp atat anului ce se termina, cat si anului ce incepe. Or, anul tropic (ca si celelalte tipuri de ani definiti in astronomie), necompunandu-se dintr-un numar intreg de zile, nu poate fi luat ca atare drept unitate de masura a calendarului.
Se adopta pentru aceasta un an conventional, alcatuit dintr-un numar intreg de zile, numit an civil sau calendaristic. Pentru obtinerea duratei anului civil se are in vedere ca intr-un anumit interval de timp, indiferent de marimea lui, numarul de ani civili sa coincida cu cel al anilor tropici. Astfel apare problema calendarului. Numele vine de la cuvantul calendae, dat de romani primelor zile ale fiecarei luni, cand poporul era chemat in adunare.
Nici calendarul gregorian nu este intru totul exact
In decursul vremii, calendarul a trecut prin mai multe faze, datorita insuficientei cunoasteri, de la inceput, a duratei anului tropic. Prima reforma esentiala a calendarului a avut loc in anul 45 i.Ch., cand Iulius Cezar, apeland la astronomul Sosigene din Alexandria, a introdus calendarul iulian. In acest calendar durata anului tropic era de 365,25 zile. Astfel, de-a lungul a patru ani consecutivi, trei au 365 de zile, iar cel de-al patrulea – 366 de zile. Acestia din urma erau anii bisecti sau bisectili.
S-a hotarat ca anii bisecti sa fie cei divizibili cu 4. Dar, desi calendarul iulian a reprezentat un evident salt calitativ, punand capat confuziilor si neregulilor ce se produsesera pana la acea data, nici acesta nu era in concordanta cu realitatea. Aceasta neconcordanta era generata de diferenta dintre valoarea de 365,25 zile adoptata pentru anul tropic si cea reala de 365,2422 zile. Aceasta diferenta crestea la o zi in 128 de ani si la 3 zile in 384 de ani. Pe la sfarsitul secolului al XVI-lea, intarzierea calendarului iulian ajunsese de 10 zile fata de anul 325, cand avusese loc Consiliul de la Niceea, care a oficializat acest calendar. Acesta a fost motivul pentru care Papa Grigore al XIII-lea a hotarat, in anul 1582, o noua reforma a calendarului, introducand calendarul gregorian, folosit si in prezent.
Calendarul gregorian a fost alcatuit pe baza regulii stabilite de astronomii Lilius, Clavius si Dante, conform careia, la fiecare 400 de ani si nu la 384 de ani, cand se acumuleaza diferenta de trei zile, sa se scada cate trei zile, respectiv anii seculari (anii cu ultimele doua cifre, a unitatilor si a zecilor, egale cu zero) care nu sunt divizibili cu 400, sa fie considerati ani de 365 de zile. Astfel, in noul calendar, anii 1600 si 2000 sunt bisecti, iar 1700, 1800, 1900 – ani comuni.
Reforma gregoriana nu a fost introdusa imediat peste tot. Franta a adoptat-o in anul 1582, statele catolice germane in 1584, iar cele protestante in 1600. In Anglia a fost introdusa in 1752, in Rusia in 1918, in Turcia in 1927, in Egipt in 1928. La noi in tara reforma a fost adoptata la 1 aprilie 1919 in viata civila si la
1 octombrie 1924 de catre biserica, perioada cand diferenta ajunsese de 13 zile.
Astfel, in acei ani data de 1 aprilie 1919, “stil vechi” a fost urmata de data 14 aprilie “stil nou”, respectiv, data de 1 octombrie 1924 “stil vechi” a fost urmata de 14 aprilie “stil nou” in Biserica Ortodoxa.
Intarzierea de 5 ani din cadrul Bisericii Ortodoxe a fost determinata de dificultatile convocarii unui Sinod Ecumenic, singurul in masura sa ia o astfel de decizie in cadrul acestei biserici care nu este condusa de un Papa.
Nici calendarul gregorian nu este intru totul exact, ramane in urma cu aproape 0,0003 zile, respectiv 26 secunde intr-un an, adica o zi la 3300 ani. Deci, dupa acest interval, va fi necesara suprimarea inca a unei zile…
Citiți principiile noastre de moderare aici!