Consemnez cu emoționantă evlavie minunea din seara de 26 decembrie 1888, când în Paraclisul Mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi” din Iași, de la o lumânare rămasă nestinsă, s-a aprins lăcașul care s-a prefăcut într-o grămadă de cărbuni. Din pricina căldurii și a flăcărilor s-a topit, în parte, și racla Cuvioasei. Capacul s-a carbonizat, dar sfintele moaște au rămas neatinse. Toți cei din preajmă au alergat către Biserica unde se aflau moaștele și au constatat că ele rămăseseră neatinse de foc.

S-a vorbit și de faptul că la miezul nopții, auzind de incendiu, Mitropolitul Sfânt al Moldovei, Iosif Naniescu, a alergat desculț, prin zăpadă şi gheață, către locul care arsese. Prefectul de Iaşi, Leon Negruzzi, și alte autorități au consemnat în procesul-verbal cele întâmplate și chiar Theodor Rosetti, președintele Consiliului de Miniștri, aflat în vizită la Iași, a observat minunea și păstrarea sfintelor moaște. Un credincios din Fălticeni, Lupu Botez, a confecționat o raclă nouă din lemn de chiparos, pe care a îmbrăcat-o cu ferecătură de argint, aceasta fiind strămutată îndată în Catedrala Mitropolitană.

Fiind prieteni ai Mitropolitului Iosif Naniescu, familia Botez a cerut îngăduința de a se odihni în preajma Mănăstirii Neamț. Mitropolitul a încuviințat acest lucru, mormântul lor aflându-se chiar în incinta mănăstirii, lângă Biserica „Sfântul Gheorghe”, privilegiu de care nu s-au bucurat nici marii ierarhi, călugări, stareți sau nevoitori ai cunoscutei mănăstiri.

În vremea păstoririi Mitropolitului Iustin Moisescu, în timpul lucrărilor de restaurare a mănăstirii din deceniul al șaselea al veacului XX, mormântul familiei Botez de lângă Biserica Sfântului Gheorghe a Mănăstirii Neamț a fost strămutat în cimitirul mănăstirii, unde se află și astăzi.

Oamenii veniți de departe au făcut mărturisiri tulburătoare. Dragostea lor, atenția, rugăciunea, postirea și răbdarea, uneori zeci de ore, la rândul care duce către Sfânta ocrotitoare a pelerinilor, vorbesc despre multele daruri pe care le-au primit de la Mult Milostiva Cuvioasă, ca răspuns al neîncetatelor rugăciuni.

Cinstirea Sfintei Parascheva s-a dezvoltat odată cu înscrierea ei în rândul sfinților cu moaște în țara noastră. Era pomenită și până atunci, dar Patriarhul Justinian Marina, în dorinţa de a așeza în lumină viețile unor mari sfinți, a trecut-o şi pe Sfânta Parascheva în programul de canonizare şi generalizare a cultului unor sfinţi inițiat de el, început în anul 1950 și încheiat în anul 1955.

Preot iconom-stavrofor Horia Țâru