Paula Romocean este prima femeie care ajunge viceprimar al Timișoarei în perioada post-decembristă. Iată ce concluzii are aceasta la aproximativ 10 luni de când ocupă noua funcție:

Cum e să fii prima femeie viceprimar din istoria cel puțin post-decembristă a Timișoarei?

E, în primul rând, o onoare și mă bucur pentru toate doamnele viceprimari care vor urma. Cred că e nevoie de mai multe femei în politică. Suntem o parte importantă a societății cu nevoi și așteptări diferite de la administrație, de la politicieni, și cred că trebuie să existe acest echilibru în toate domeniile – adică femeile să fie bine reprezentate.

Și pentru Timișoara, ce crezi că a adus sufletul ăsta nou?

Eu sper că a adus un pic de inspirație. Nu vreau să sune ca o chestie de orgoliu sau de mândrie exagerată din partea mea, dar sper să aducă inspirație și pentru alte femei care să se gândească că mâine ar putea să fie ele cele care să ia decizii, care să influențeze viața, viitorul copiilor lor și al familiilor lor. Cred că asta îi lipsește cumva României în ceea ce privește implicarea femeilor în politică. Exemple de femei care au reușit pe picioarele lor, fără să fie poveștile pe care le știm deja cu doamne care au ajuns în politică, au ajuns în funcție de decizie, dar nu neapărat pe calea cea corectă.

Tu personal ai avut câteva modele care te-au inspirat?

La nivel de România pot să spun că Codruța Kovesi a fost și este o inspirație, o femeie curajoasă, verticală, deșteaptă. Bineînțeles că și Maia Sandu, chiar dacă nu e neapărat în România. Republica Moldova e o sursă de inspirație pentru femei. Am fost foarte impresionată când a fost aici, la Timișoara, de cât de multă putere poate să transmită o femeie care nu e neapărat o prezență fizică impresionată. N-are 1,80–1,90 m ca un bărbat, nici o voce puternică, dar, cu toate astea, în momentul în care vorbea, transmitea un mesaj care era de putere, de inspirație, era mesajul unui om care te inspiră să-l urmezi.

Trecând spre administrație, care crezi că au fost, în aceste 9-10 luni de când ești viceprimar, cele mai importante momente?

Cred că cele mai importante momente, într-un fel sau altul, prin prisma atribuțiilor pe care le am, sunt cele legate de interacțiunea cu cei care sunt în subordinea mea, cu colegii din administrație, și modul în care încerc să le schimb percepția asupra relației pe care noi trebuie să o avem, ca instituție, cu cetățenii și cu companiile.

Am lucrat în privat, am interacționat destul de des cu primăria, am fost de zeci de ori extrem de frustrată și de supărată. Și în continuare sunt momente în care mă lovesc de aceleași atitudini și încerc să explic cât de mult contează pentru cei din afară să li se vorbească frumos, să li se explice într-un mod în care se înțeleagă, nu într-un limbaj birocratic, care nu transmite exact informația pe înțelesul oamenilor. Și cât de important este să rezolvăm la timp solicitările sau, dacă nu putem, să încercăm și în cazul unui răspuns negativ să explicăm de ce și care ar fi varianta care se poate.

Mi se pare, și nu doar pentru că e o perioadă de criză și oamenii sunt extrem de frustrați, ci în general relația cu cetățenii trebuie îmbunătățită, astfel încât oamenii să nu mai vină aici din start stresați, nervoși, pregătiți să primească un răspuns negativ sau să li se vorbească urât. Oamenii și-au pierdut încrederea în noi și în general nu vin foarte optimiști în momentul în care au o problemă.

Pe partea de urbanism, pentru știu că acolo ai atribuții, care ar fi concluziile de până acum? Ce vezi că trebuie schimbat și ce ai început să schimbi până acum?

În primul rând, să comunicăm direct cu beneficiarii acestor proiecte, pentru că între primărie și cel care construiește sau vrea să-și modifice ceva la casă sau la apartament există un arhitect. Pentru mine e foarte important să existe o legătură și comunicare și între noi și cel care este beneficiar, pentru că avem foarte multe cazuri în care documentațiile nu sunt depuse complet, sunt necesare lămuriri și atunci mi se pare important să fie și beneficiarul la curent cu această informație. Eu spun asta tocmai din postura unui fost beneficiar.

Și de asta, de exemplu, în momentul în care se depune o cerere pentru autorizație de construire sau un certificat de urbanism, se completează și adresa de mail al celui care va fi beneficiat de aceste cerere.

Am văzut că traversăm o perioadă cu multe demolări. Poți spune că chiar atât de multe ilegalități au fost făcute în Timișoara pe partea de urbanism?

Acum, dacă e să fim sinceri, în Timișoara, da, s-au făcut ilegalități. Principala problemă este că, chiar dacă aceste ilegalități s-au constatat, ele nu au avut un efect practic – imediat sau, mă rog, în timp. Acum, ceea ce începem să facem este să punem în aplicare sentințele judecătorești. În momentul în care se constată că o construcție este ilegală urmează un proces în care există sancțiune, există un termen de intrare în legalitate, dacă este posibil. Dacă nu se întâmplă asta, noi demarăm o acțiune în instanță, iar instanța pot să decidă ce se întâmplă cu construcția respectivă.

Până acum, era destul de dificilă punerea lor în aplicare din motive logistice. Oamenii au setea asta, dorința asta de dreptate și ca lucrurile să se întâmple corect. Sunt foarte multe cazuri în care noi ajungem să constatăm că există aceste construcții legale prin sesizările vecinilor. Vă dați seama cât de frustrant este pentru persoana respectivă să vadă că a făcut sesizare, că a făcut tot ce ține de el, ca bun cetățean, dar în continuare, chiar dacă vecinul, să spunem, a pierdut în instanță, nu se întâmplă nimic și tu nu poți să te folosești, așa cum trebuie, de bunul tău.

Și tot printre atribuțiile tale, cel puțin la început de mandat, era relație cu publicul…

Este în continuare, relația cu publicul și relația cu mediul de afaceri. De-aia am insistat și să spun cât de mult contează să vii aici și să ți se ofere informație în mod corect, în mod transparent și cât mai simplu. (…) Vă spun sincer, le-am spus celor din subordine să scrie în paranteză exact explicația. Rolul nostru ăsta trebuie să fie: să fim parteneri și încă nu simt că suntem acolo.

Dacă o investiție se întâmplă, orașul are de câștigat. Dacă o afacere se autorizează, orașul are de câștigat. Dacă, ca cetățean, veniți și depuneți o cerere pentru orice, noi cu toții avem de câștigat pentru că oamenii știu că lucrurile se întâmplă într-un termen clar, predictibil, după niște reguli clare și mai ales că acele reguli se aplică tuturor.

Am observat că pe partea de comunicare s-au mai schimbat lucrurile. Răspundeți la postări pe Facebook, oamenii fac tot mai multe sesizări pe aplicația dedicată…

Acum, avem o dată aplicația de sesizări, unde numărul de sesizări este extrem de mare. Faptul că aplicația asta a fost creată așa simplu de utilizat face destul de ușor pentru oricine să depună o sesizare, fie că e vorba de o hârtie aruncată pe spațiu verde sau de un copac care trebuie toaletat sau o groapă. Și acolo, încă mai avem de găsit o modalitate de a gestiona și de a filtra aceste sesizări, astfel încât să oferim oamenilor un răspuns care să-i mulțumească.

De exemplu, avem o stradă X, unde cineva sesizează o groapă. Noi răspundem sesizării că va fi inclusă în programul de reparații, dar asta nu înseamnă că groapa respectivă se va astupa mâine. Pentru cetățeni, e deosebit de frustrant că nu se întâmplă asta. În schimb, încercăm să vorbim cu oamenii pe Facebook și să fim cât mai deschiși.

Mai ai și atribuții legate de clubul sportiv.

Sport Club Municipal, da. E cumva chestiune nouă, pentru că pe partea sportivă nu pot să spun că am avut o experiență anterioară, dar ne dorim foarte mult să aducem cumva sportul în atenția timișorenilor. De asta, Sport Club Municipal, începând de anul ăsta a căpătat mai multe atribuții. Nu e vorba doar de echipele de handbal, de baschet și de rugby pe care le finanțăm. E vorba și de finanțările acordate cluburilor sportive prin intermediul clubului municipal și, din toamna aceasta, și de administrarea bazelor pe care Primăria Timișoara le are în proprietate. Acum, momentan, vorbim de Stadionul „Gheorghe Râșcanu”, de Bazinul Bega, de Sala Olimpia și de noua bază, „Vasile Deheleanu” (baza de pe Mircea cel Bătrân – n.r.).

Aș mai avea întrebări referitoare la relația cu celelalte instituții. De o vreme am observat că între consiliul județean și primărie apar în anumite scântei…

Da, acum cred că sunt chestii punctuale și normale. Nu aș vrea să devină o generalizare. În general, noi, dacă vrem să generalizăm, avem o relație bună cu Consiliul Județean Timiș și cred că s-a văzut asta inclusiv prin colaborarea pe care o avem acum în ceea ce privește finanțarea construcției stadionului (Arena „Eroii Timișoarei” – n.r.). Noi am fi putut să facem acel stadion și să-l finalizăm din bugetul local, dar am considerat că e important să colaborăm și să creăm acel spirit de comunitate în jurul acestei investiții, care e importantă pentru oraș. Și mai sunt și tot felul de schimburi între noi și cei de la CJT, inclusiv de terenuri, de imobiliare, pentru că fiecare ne dorim ca activitatea celorlalți să se desfășoare așa cum trebuie și fiecare să poată să-și îndeplinească obiectivele.

Și cu prefectura? Acum că și prefectul este tot din USR s-a schimbat ceva?

Nu neapărat, pentru că e o relație foarte instituțională, foarte birocratică. Evident că e important în momentul în care apar situații dificile, în care există acest rol al reprezentantului Guvernului, fie de a media, fie de a rezolva anumite probleme. În ceea ce privește controlul legalității, nu am avut probleme nici cu ceilalți prefecți, indiferent de partidele din care au făcut parte. E important ca instituțiile să funcționeze în Timișoara. Dacă ar fi să spun de instituții cu care relația merge mai dificil, nu cred că ar fi consiliul județean sau prefectura, ci sunt alte instituții de care ne lovim de foarte multe ori și care cumva ne blochează, împiedică realizarea la timp a unor proiecte sau obținerea, de fapt, a autorizațiilor pentru proiectele respective.