Când cineva își pierde vederea, câinii ghizi sunt aici pentru a se asigura că nu își pierd și libertatea. Fundația Light into Europe este însă singurul furnizor de câini ghizi acreditat în România de către European Guide dogs Federation și asociat la International Guide dogs Federation.

Programul a început în 2009 și au 56 de câini în diverse stadii de pregătire, fiind dresați pentru a le fi alături nevăzătorilor. Toate costurile rămân în responsabilitatea Light into Europe.

„Important este să conștientizăm că persoanele nevăzătoare au nevoie de un spațiu public accesibil încât viața lor de zi cu zi să fie cât mai aproape de normalitatea de care noi ne bucurăm. Câinele ghid nu este neapărat cea mai ușoară metodă de independență. Dacă vreți să facem o comparație, este doctoratul unei persoane nevăzătoare (…). Trebuie să aibă nu numai un stil de viață activ, să-și dorească un astfel de instrument. Este însă important ca noi să conștientizăm că majoritatea nevăzătorilor sunt invizibili în spațiul public, pentru că le lipsesc alte mijloace de accesibilizare de care ei ar trebui să se bucure”, spune Camelia Platt, director executiv Light Into Europe.

Simona și călătoria ei spre independență

Simona este din Timișoara, iar pentru ea viața este în ceață. A avut multe aventuri periculoase cu bastonul alb prin Timișoara, până să afle despre acest program. A depus o cerere, după care au urmat testele și întâlnirile de la București, pentru a-l primi pe Chilli – câinele cu numărul 32.

„Am auzit de asociație acum câțiva ani, am depus cererea prin care solicitam un câine ghid, după care au urmat niște teste și întâlniri la București, unde am fost evaluată ca să își dea seama ce fel de personalitate, cât de mobilă sunt, ce activități am, unde ar trebui să merg cu câinele și așa a fost ales un câine pentru mine. (…) Am început să lucrăm împreună ca să vedem cum putem să vină Chilli în Timișoara și să rămână la mine acasă. A fost o perioadă de trei-patru ani în care am avut tot felul de întâlniri. A venit pandemia, a trebuit să aștept, dar acum o lună am început din nou”, mărturisește Simona.

Trainingul are două părți importante. Prima se desfășoară la București, unde beneficiarii învață să comunice cu patrupezii, cum să-i controleze și se împrietenesc cu ei. A doua etapă presupune lucrul pe trasee cu un instructor, pentru a le învăța. Probleme sunt însă la tot pasul. Nu toate semafoarele au și semnale sonore, iar covoarele tactile lipsesc din Timișoara.

„Ne uităm în zona pe care Simona a parcurs-o verificând rutele, să ne asigurăm că ea știe să dea comenzile potrivite acolo unde trebuie să schimbe direcția sau unde trebuie să-l încurajeze pe Chilli, să-i dea semnalul la trecerea de pietoni. În Timișoara n-am găsit niciun covor tactil. Sunt esențiale pentru persoanele cu probleme de vedere pentru că aceasta este referința fizică de care ei au nevoie să se oprească în zone în care trebuie să depună mai multă atenție”, mai spune Camelia Platt.

Simona are examenul pentru ca Chilli să rămână cu ea, iar mai apoi o perioadă de probă, de șase luni, pentru a se acomoda, să formeze o echipă și să se ajute reciproc.

Există câteva reguli de bază, pe care trebuie să le îndeplinești când vezi o persoană nevăzătoare cu un câine ghid:

• nu oferi mâncare câinelui, dar nici nu-l distrage,
• cere-i permisiunea de a mângâia câinele,
• nu claxona că este sigur de traversat,
• în unele cazuri, locuri necunoscute, însoțitorul poate prefera să te apuce de braț și să fie ghidat,
• dacă vei vedea un câine ghid care poartă un ham în jurul capului, este un instrument blând de antrenament care ajută un câine să devină calm și concentrat atunci când este distras.

În România sunt peste 100.000 de nevăzători, iar câinii ghid ar putea asigurarea independența acestora, însă au nevoie și de sprijin la nivelul comunității. Deși legea permite accesul câinilor ghid în locurile publice și în mijloacele de transport, oamenii nu sunt familiarizați și nu înțeleg pe deplin rolul pe care îl au în sprijinirea persoanelor nevăzătoare.

editor Amalia Kui