Lucrările de supraveghere arheologică de pe străzile Florimund Mercy, Eugeniu de Savoya, Vasile Alecsandri, Fancesco Griselini şi Piaţa Ţarcului sunt realizate de către colectivul Muzeului Naţional al Unirii Alba Iulia. Specialiştii coordonaţi de Constantin Inel, de la muzeul din Albă Iulia, au demarat cercetări arheologice preventive în Piaţa Ţarcului (General Traian Doda) şi pe străzile Florimund Mercy şi Eugeniu de Savoya.
Pe Mercy au fost cercetate vestigii din două etape diferite ale istoriei Cetăţii Timişoarei, spun arheologii. Prima ar fi etapa cetăţii medievale de sub ocupaţia otomană (sec. XVI-XVII), din care au fost identificate şi cercetate două complexe arheologice ce cuprindeau structuri de lemn de la o stradă medievală.
„După cum au fost surprinse nivelele succesive de lemnărie, se poate deduce că au fost surprinse cel puţin trei etape din fazele de construcţie şi refacere a unei străzi din interiorul cetăţii, în perioada vilayetului de Timişoara. Cele trei nivele ale străzii medievale (…) pot fi încadrate la nivelul secolelor XVI-XVII, cu menţiunea că în planul realizat de căpitanul-inginer Perette la 1716 acest amplasament surprins de cercetările noastre poate fi identificat cu strada menţionată sub numele de Uliţa Atelierului de Şelari, stradă care pleca din dreapta Pieţei Sf. Gheorghe şi avea orientare SE-NV”, explică arheologul Constantin Inel.
A doua ar fi etapa cetăţii Timişoarei de sub ocupaţia habsburgică (sec. XVIII-XIX).
„A fost descoperit un sector de cca. 18 metri al unui canal de cărămidă ce făcea parte din sistemul vastei canalizări realizate spre finalul sec. XVIII (…) În interiorul canalului de cărămidă, la curăţarea unor porţiuni în care bolta era distrusă, au fost observate că s-au aplicat zidiri ce anulau funcţiunea sistemului de canalizare, posibil să fi fost închise la scoaterea din funcţiune a canalizării, odată cu introducerea noii canalizări după proiectul lui Stan Vidrighin din perioada 1904-1912. Deşi limitele sitului arheologic sunt mult mai vaste, pe strada Florimund Mercy au fost descoperite doar punctual aceste complexe arheologice, deoarece întregul tronson al acestei străzi a fost afectat în mod repetat de intervenţiile realizate pentru introducerea reţelelor moderne de infrastructură urbană”, punctează arheologul.
Pe Eugeniu de Savoya, în urma săpăturilor s-a descoperit o parte din structura unei străzi medievale la începutul acestui an.
„În urma declanşării cercetării arheologice preventive pentru dezvelirea acestor vestigii s-a constatat că ele fac parte din structura unei străzi medievale surprinsă pe orientarea est-vest, arteră de circulaţie care apare pe planul de la 1717 ca fiind plasată într-o zonă de piaţetă unde se intersectau trei uliţe medievale (dintre care cea principală este denumită „Uliţa Defterdarului” (a controlorului financiar), plasată imediat în apropierea Porţii Cocoşului (care ulterior a devenit Poarta Eugeniu de Savoya, respectiv Porta Forforosa). Cercetările din acest punct sunt în derulare, fiind surprinse până la acest moment mai multe nivele de construcţie ale străzii (patru nivele), dintre care cea mai de jos este diferită de cele superioare şi se prezintă ca o amenajare formată dintr-un pat de crengi mai subțiri al căror diametru variază între 3-7 cm, depuse pe o structură de câteva bârne de copaci tineri (grosime între 10-15 cm) (…) Lucrările sunt în curs de desfăşurare pe această stradă, urmând să fie extinse în punctele unde au mai fost surprinse asemenea structuri de lemn ce aparţin fie unor străzi, fie unor locuinţe ce au funcţionat în perioada cetăţii, anterior cuceririi de către austrieci la 1716″, spune arheologul Constantin Inel.
Se ia în calcul expunerea vestigiilor în Piaţa Ţarcului
În Piaţa Ţarcului, în urma lucrărilor de cercetare arheologică au fost descoperite zidurile din cărămidă ale unor vechi clădiri din timpul Imperiului Habsburgic, dar şi nişte structuri din lemn care ar proveni de la o construcţie distrusă în urma bombardamentelor în urmă cu aproape trei secole.
„Structurile din zidărie de cărămidă (…) fac parte din planimetria unei clădiri care apare în Planul Construcţiilor realizate în cetatea Timişoara până la 1727, apoi în Planul Cetăţii Timişoara din 1752 (cel mai posibil să fie clădirea menţionată la punctul 9 din acest plan, publicat de prof. Mihai Opriş în anul 2006, clădire ce ar fi avut un singur cat, construită pentru primul consilier al Administraţiei Camerale, apoi locuită şi de episcopul catolic). Structuri de zidărie din cărămidă au apărut şi pe strada Ţarcului (spre strada Palanca), care fac parte probabil din o altă clădire menţionată pe planurile istorice din prima jumătate a sec. XIX (posibil să fie sediul nou al Administraţiei Camerale, ridicat la sf. sec. XVIII, care a fost şi el înainte de ridicarea Palatului Dicasterial, din anii 1854-1860). Pe strada Ţarcului au fost descoperite şi câteva structuri fragmentare din lemn, ce provin cel mai probabil de la o construcţie patrulateră distrusă parţial de bombardamentele austriece din timpul asediului din 1716 (argument fiind în acest sens un proiectil/ ghiulea descoperit în structura de lemn, precum şi menţiunea pe planul din 1717, la poziţia 46 – care corespunde cu acest amplasament, a localizării unei zone de locuinţe distruse în timpul bombardării cetăţii de către trupele austriece)”, mai menţionează arheologul responsabil de acest şantier, Constantin Inel. Aceste vestigii istorice sunt în curs de cercetare.
Reprezentanţii Primăriei Timişoara iau în calcul expunerea vestigiilor arheologice în Piaţa Ţarcului, integrarea lor în proiectul de reamenajare, modalitatea în care s-ar putea face acest lucru urmând să fie stabilită împreună cu arhitecţii implicaţi în reabilitarea zonei Cetate. Până acum au fost prezentate soluţii de integrare pentru Piaţa Libertăţii şi Piaţa Sf. Gheorghe.
Articole pe aceeași temă:
Proiecte spectaculoase pentru expunerea vestigiilor istorice din centrul Timisoarei
Citiți principiile noastre de moderare aici!