Asociația Angel Dog i-a oferit un nou prieten Dariei, o adolescentă din Timișoara de numai 17 ani: un câine ghid. Daisy este alături de Daria de șase luni și o ajută să se deplaseze, să meargă la școală ori acolo unde are treabă. Este singurul câine ghid din Timișoara, la ora actuală. Un profesor a mai avut un astfel de câine, antrenat în Italia, dar, din păcate, acesta s-a stins din cauza unei boli galopante.

Acum a venit Daisy, care poartă pașii Dariei. Daisy este colegă cu Phantom, câinele care îl scoate din încurcături pe un tânăr din Sibiu pe nume Paul.

„Prima dată când am auzit de un câine ghid a fost de la un profesor. Când Paul l-a primit pe Phantom am mai stat jumătate de an și am cugetat cum va fi viața mea cu un câine. Anul trecut am făcut un curs de inițiere în București și apoi am decis că e momentul să încep.

Până la urmă am o vârstă, să pot să fiu mai mult independentă, să nu mai depind de alții, să nu merg la o întâlnire și să o sun pe mama să vină după mine. Așa stau cât vreau, mă descurc datorită lui Daisy. Noi ne-am atașat foarte mult una de cealaltă, suntem împreună de șase luni, de trei luni am început să umblăm prin Timișoara și să ne lovim de obstacole.

Asta nu înseamnă că dacă nu poți să urci într-un taxi, nu ești lăsat să urci în autobuz, te dau afară din restaurant, nu mai ai câine. Eu am fost obișnuită de mică să merg cu ai mei peste tot. Daisy m-a scos din multe încurcături atunci când nu mai știam pe unde să o iau și ce să fac. M-am rătăcit în Voiteg, i-am spus lui Daisy să mă ducă la casă și am ajuns acasă”, a povestit Dariana Domșa, tânăra de 17 ani care o are pe Daisy de jumătate de an.

Paul este din Sibiu și are un câine ghid, pe Phantom, care îl duce acolo unde are nevoie și îl scoate din încurcături.

„Deseori avem tendința să credem că un câine ghid se aseamănă cu un GPS. Nu este chiar așa. Și eu am crezut așa, am ascultat niște povești despre niște câini, că îi spuneai du-te la tutungerie și se ducea. Asta credeam și eu, în naivitatea momentului, pe la 15 ani.

Un câine ghid este o muncă în echipă, nu există unul fără celălalt, se creează o legătură în doi, o legătură care, la un moment dat, e mai presus de imaginație.

De 1 mai am plecat în camping la Oradea, inițial am zis că nu îl iau pe Phantom cu mine. M-a dus mama la autogară și când a venit autocarul nu am putut să nu îl iau pe Phantom. Am trimis-o pe maică-mea să aducă mâncarea înapoi, să plecăm la Oradea. A fost norocul nostru, pentru că Phantom ne-a scos din cea mai mare catastrofă.

Eram într-un camping cu câteva sute de corturi, cu tot felul de cărări. Ne-am pus cortul seara, ne-am cumpărat de mâncare de la magazin și ne căutam cortul. Eram eu, cu încă doi nevăzători și o domnișoară care vedea puțin, dar noaptea nu prea. Ne-am plimbat 45 de minute după cort, i-am zis lui Phantom  «cort», eram gata să mă pun în genunchi, nu mai puteam.

Și m-a dus, a găsit cortul, nu mi-a venit să cred, am zis că ăsta este examenul lui, cu ăsta a fost calificat că da, este într-adevăr un câine ghid. Noi la cort până atunci am fost de două ori. Nu cred că poate fi dat un alt exemplu de relație, de inteligență, de supunere necondiționată. Lucrez de la 14 ani cu câinii, m-am întrebat de unde a știut ce vreau, chiar așa de disperat eram?”, a spus Paul Bogorin.