Născut la 1 noiembrie 1945, la Reșița, Valeriu Sepi și-a petrecut copilăria în localitatea Valcani, din județul Timiș, aproape de granița cu fosta Iugoslavie. A fost nepotul lui Grațian Sepi, unul dintre marii fotbaliști ai Ripensiei Timișoara și căpitan al echipei naționale a României. În tinerețe a practicat mai multe sporturi, printre care atletismul, canotajul și boxul, înainte de a-și descoperi adevărata vocație în domeniul artelor vizuale.

După absolvirea Politehnicii din Reșița, și-a continuat formarea artistică la Timișoara, sub îndrumarea unor personalități precum Leon Vreme, Peter Jecza și Deliu Petroiu. În 1968 s-a alăturat nucleului care avea să transforme Phoenix într-un fenomen cultural fără precedent în România.

Între 1971 și 1974 a fost membru al formației, contribuind nu doar ca percuționist, ci și ca scenograf, grafician și creator de concept. Instrumentele sale neconvenționale, construite chiar de el din lemn și piele de vițel, au devenit parte din identitatea vizuală și sonoră a grupului, aducându-i supranumele de „căprarul de la Phoenix”.

Valeriu Sepi a semnat grafica unor albume esențiale din istoria rockului românesc, precum „Cei ce ne-au dat nume”, „Mugur de fluier” și „Cantofabule”, contribuind decisiv la imaginea artistică a formației. Tot el a realizat scenografia operei rock „Meșterul Manole”, proiect interzis de autoritățile comuniste.

După plecarea din România, în 1985, a trăit și a expus în Germania, Brazilia, Cambodgia și, mai ales, în Singapore, unde s-a stabilit pentru mulți ani. Lucrările sale au ajuns în muzee, galerii și colecții private din Europa, Asia, America de Sud și Australia, confirmându-i reputația internațională.

Începând cu 2014, a revenit constant în România, organizând expoziții importante la Timișoara, București și Târgu Jiu. A rămas profund legat de Banat și de Timișoara, oraș pe care îl considera adevărata sa familie și care i-a acordat titlul de Cetățean de Onoare.

Într-un interviu acordat la împlinirea vârstei de 75 de ani, Vali Sepi spunea că succesul Phoenix s-a bazat pe caracter, creativitate și solidaritatea unei generații care a construit o adevărată legendă culturală. „Eu sunt căprarul de la Phoenix”, mărturisea cu mândrie artistul care a contribuit decisiv la una dintre cele mai importante povești din muzica românească.