Timișoreanul Andrei Pogány, unul dintre donatorii importanți ai Muzeului Național al Banatului și un nume de referință în domeniul hidrotehnicii, a împlinit miercuri, 9 iulie, vârsta de 91 de ani. Alături de soția sa, Viorica Pogány, acesta a contribuit la păstrarea unei părți importante din memoria Timișoarei, donând muzeului o impresionantă colecție de obiecte și documente de familie.
O parte dintre aceste mărturii ale trecutului au fost prezentate publicului în expoziția „Albume de familie. Burghezia din Banat în perioada modernă (1800–1947)”, organizată în mansarda Bastionului, unde vizitatorii au putut descoperi fotografii, documente și obiecte care ilustrează viața burgheziei bănățene.
În urmă cu un an, familia Pogány a donat Muzeului Național al Banatului sute de fotografii, documente, lucrări de grafică, piese din porțelan și sticlă, precum și numeroase obiecte de familie. Colecția completează patrimoniul instituției și oferă o perspectivă valoroasă asupra istoriei sociale și culturale a Banatului din perioada modernă.
Născut la Timișoara, în 9 iulie 1935, inginerul dr. Andrei Pogány și-a dedicat cariera domeniului hidrotehnicii. A format generații de studenți, a publicat numeroase lucrări de specialitate și s-a remarcat prin contribuțiile sale în mediul universitar și în cercetare.
Totodată, Andrei Pogány este continuatorul unei istorii de familie strâns legate de presa și viața publică a Timișoarei. Este fiul lui Pogány László, născut la Gyor, în Ungaria, ultimul proprietar al ziarului Temesvári Hírlap, și nepotul lui Pogány Mihály, primul proprietar al publicației, ducând mai departe memoria unei familii care și-a pus amprenta asupra istoriei orașului.
Acesta a povestit pentru Tion cum a fost copilăria sa.
„Am locuit în cartierul Fabric, lângă Turbină, pe malul Begheului. Copilăria mi-am petrecut-o într-o vilă, proprietatea bunicii, iar ea a făcut acolo o grădiniță în limba germană. Și acolo am învățat limba germană. Cu mama și cu tata vorbeam ungurește, iar cu bunica germană. Bunica a venit din Austria aici, era născută la Viena. S-a căsătorit cu bunicul meu, adică tatăl mamei, un doctor din Vârșeț, care a studiat medicina la Viena. El a făcut prima operație de stomac din zona de vest a României”, a povestit pentru Tion Andrei Pogány.
Acesta își amintește cum a trăit Al Doilea Război Mondial.
„Îmi amintesc două bombardamente, din 1944, era noaptea de 16 pe 17 iunie. Au bombardat cu bombe care se aprindeau în zona Gării de Nord și o biserică, unde a ars acoperișul. În Mehala, au ars casele ceferiștilor. Al doilea bombardament a fost în 3 iulie 1944. O bombă a căzut pe o clădire din apropierea Operei, unde a dărâmat un zid, după 23 august 1944, nemții au început să bombardeze cu bombe cu aer comprimat. Tremura casa din cauza bombardamentelor din centru. Nemții au tras și cu tunul în Piața Traian. Apoi au venit rușii, au intrat în oraș pe Calea Dorobanților. În acea seară, a venit un ofițer la noi și am fost obligați să cazăm 20-30 de soldați o noapte. Au adus paie în grădinița bunicii peste care au pus pături. Unul dintre ei a plecat cu ceasul de perete al buniciului”, își amintește acesta.
S-a bucurat cât a putut de copilărie, însă după război au început probleme cu statul la coadă.
„Stăteam la coadă la petrol cu zeci de oameni în Piața de Fân (n.r. – Badea Cârțan). Aveam lampă cu petrol. Mâncarea era la rație, aveam cartelă. Am mers la Școala Elementară din Iosefin, unde e acum Liceul Bartok, apoi la Liceul Piarist până când a fost închis de comuniști pentru că era catolic. După aceea am mers la un liceu de hidraulică și construcții din zona Bălcescu”, ne-a povestit acesta.
Deși a fost sfătuit să urmeze cariera bunicului său, trecut în neființă în anul 1928, Andrei Pogány a ales altă cale.
„Am avut meseria de inginer constructor, deși mama, născută la Timișoara, a vrut să fiu medic, dar nu mi-a plăcut să văd sânge. Tata a vrut să mă fac scritor, jurnalist, fiindcă el avea un ziar cotidian, Temesvári Hírlap, preluat de la la tatăl lui. Dar, până la urmă, l-a pierdut din chestiuni politice”, își amintește acesta.
A fost nevoit să-și vândă casa pentru a plăti salariile angajaților. Ca să-și întrețină familia, Pogány László, absolvent al unei facultăți de prestigiu din Germania, a devenit vânzător la loterie. După câteva luni, s-a îmbolnăvit și a murit la vârsta de 42 de ani.
Fiul său, Andrei Pogány, a mers să studieze la Institutul Politehnic „Traian Vuia”, Politehnica de azi. S-a specializat în construcții hidrotehnice, iar prima repartiție a primit-o la Oravița. Nu s-a prezentat la post în județul Caraș-Severin pentru că s-a angajat la Direcția de Drumuri și Poduri din Timișoara. Pentru început, a lucrat în laborator unde analiza procentajul de bitum din asfalt. Apoi, s-a angajat ca tehnician la Secția de Drumuri 1, aflată atunci pe bd. Sălăjan, acum Take Ionescu.
„În anii 1958-1959, am fost desemnat șef de proiect pentru lățirea de la 5,5 la 7 metri a Drumului Național 69 Timișoara-Arad și asfaltarea DN 59, Timișoara-Moravița, care era de pământ. După trei ani, foștii colegii de facultate m-au chemat să lucrez la Direcția Apelor, unde am activat la controlul apelor reziduale. Controlam poluatorii industriali, duceam probe la laborator. La un moment dat, căutau ingineri hidrotehnici la Porțile de Fier și m-am angajat acolo, lucram în trei schimburi. Am stat vreo zece ani acolo, apoi am revenit la Direcția Apelor, iar la scurt timp am început să predau și la facultate, unde am predat construcții hidrotehnice, iar în scurt timp am rămas doar cu predatul. Inclusiv în limba germană am predate. Am predat și la Sibiu”, a povestit Andrei Pogány pentru Tion.
Și-a cunoscut soția, pe Viorica Pogány, în anul 1980 la un concert, fiindu-i alături și acum.
La 91 de ani, Andrei Pogány rămâne un martor prețios al istoriei Timișoarei. Prin amintirile sale, prin cariera dedicată formării generațiilor de ingineri și prin gestul de a încredința patrimoniul familiei Muzeului Național al Banatului, el dovedește că memoria unui oraș se păstrează nu doar în arhive, ci și în poveștile celor care l-au trăit și l-au iubit.
Pe aceeași temă:
Citiți principiile noastre de moderare aici!