Medicii explică faptul că alergiile apar, de regulă, în urma expunerii repetate la anumiți alergeni din mediul înconjurător, iar predispoziția genetică joacă un rol important.

„Alergiile, nu numai cele sezoniere, apar prin expunerea repetată la alergeni. Nu ne naștem alergici, ci ne naștem cu o predispoziție genetică de a dezvolta o anumită alergie. Dar, pentru ca această predispoziție să se transforme într-o alergie, trebuie obligatoriu să vină în contact cu factori de mediu favorizanți, iar unul dintre principalii factori este expunerea repetată la alergeni”, explică medicul specialist în Alergologie și Imunologie clinică, dr. Luminița Cernescu, de la Spitalului Municipal Timișoara.

Cum se diferențiază alergia de o răceală

Deși simptomele alergiei la polen pot fi uneori confundate cu cele ale unei răceli, medicii spun că diferențele sunt clare.

„Tabloul unei alergii nu este însoțit niciodată de simptomele generale de răceală – febră, stare generală alterată, dureri specifice de gât, dureri articulare sau musculare. În alergie, acestea nu apar”, transmit medicii.

În schimb, alergia la polen se manifestă prin secreții nazale clare, strănut repetat în salve, nas înfundat, mâncărimi la nivelul nasului, ochilor sau gâtului, lăcrimare abundentă și roșeață oculară. În unele cazuri pot apărea și edeme palpebrale, adică umflarea pleoapelor.

Medicii atrag atenția că alergiile necontrolate pot duce, în timp, și la probleme respiratorii, precum astmul bronșic, care poate să se manifeste prin tuse seacă, lipsă de aer sau șuierat în piept (wheezing).

Un alt indiciu al alergiilor sezoniere este caracterul repetitiv al simptomelor. Acestea apar, de regulă, în aceeași perioadă a anului, odată cu sezonul de polenizare.

„Primii care înfloresc sunt pomii. Cele mai alergene polenuri provin de la mesteacăn, alun, arin, stejar, plop și salcie, iar sezonul începe, de regulă, în martie – aprilie. Din a doua parte a lunii aprilie apare polenul de graminee – iarba și cerealele -, iar spre sfârșitul verii începe sezonul ambroziei”, explică medicul alergolog Luminița Cernescu.

Alergiile pot apărea și la vârsta adultă

Medicii mai spun că alergiile pot apărea chiar și la vârsta adultă, iar mediul urban și poluarea contribuie la creșterea riscului de sensibilizare.

„Cofactorii sunt foarte importanți în apariția alergiilor. Un astfel de cofactor este expunerea la noxele din aer. În mediul urban, gradul de expunere este mult mai mare, iar aceste noxe produc o reacție iritativă la nivelul căilor respiratorii, ceea ce predispune organismul la o receptivitate mai mare la alergeni”, precizează aceștia.

Imunoterapia, tratamentul care vizează cauza alergiei

În ceea ce privește prevenția, evitarea polenului este dificilă în perioada de polenizare, deoarece acesta se află în mod constant în aer. În unele situații, simptomele pot deveni mai ușoare în timp, însă există și soluții terapeutice care pot modifica evoluția bolii.

„Există conceptul de desensibilizare naturală. Sistemul imunitar poate trece, în timp, de la producția de anticorpi de tip IgE, responsabili de reacția alergică, la anticorpi de toleranță. Totuși, din experiența mea, în cazul polenului de ambrozie nu am întâlnit până acum pacienți care să dezvolte această desensibilizare naturală.

Pe de cealaltă parte, imunoterapia specifică este singura terapie care se adresează cauzei și care modifică evoluția naturală a bolii. Se administrează extracte de alergen, pe o perioadă de minimum trei ani, cu scopul de a determina organismul să nu mai producă anticorpi de alergie, ci anticorpi de toleranță. Celelalte tratamente sunt simptomatice, ele controlează simptomele cât timp sunt administrate, dar după întrerupere acestea reapar dacă pacientul este expus în continuare la alergen”, precizează medicul Cernescu.

Medicii spitalului recomandă persoanelor care observă apariția simptomelor în aceeași perioadă a anului sau care se confruntă cu manifestări specifice alergiilor să se adreseze unui medic alergolog. Un diagnostic corect și un tratament adecvat pot preveni agravarea simptomelor și apariția complicațiilor.