Mai exact, studiile citate inclusiv de Organizația Mondială a Sănătății arată că, anual, între 1,3 și 4 milioane de persoane se îmbolnăvesc de holeră. Numărul deceselor variază între 21.000 și 143.000. Vestea bună ar fi, conform Institutului Național de Sănătate Publică, că în România nu s-au înregistrat cazuri de holeră de peste trei decenii.

„Holera este o boală asociată în principal cu zonele sărace, cu resurse limitate, unde măsurile de igienă sunt inexistente ori extrem de precare. Holera este o boală diareică cu mare potențial pandemic, care evoluează în epidemii și este produsă de bacteria Vibrio cholerae. Bacteriile trăiesc în medii acvatice, fiind atașate de alge și de cochilii.

Oamenii se pot îmbolnăvi de holeră atunci când ingerează alimente sau apă contaminate. Sursa de infecție este reprezentată de omul bolnav sau de purtătorul cronic, calea de transmitere fiind fecal-orală. Pacienții asimptomatici pot transmite mai departe boala chiar și în lipsa simptomelor de holeră”, explică dr. Flavia Ignuța, medic rezident de boli infecțioase la Spitalul de Boli Infecțioase și Pneumoftiziologie „Dr. Victor Babeș” Timișoara.

Simptomele holerei

Primele simptome ale holerei se pot manifesta și la câteva ore de la ingerarea bacteriei, însă cel mai adesea perioada de incubație este de 2-3 zile. Principalele simptome ale acestei boli sunt diareea (scaune apoase, abundente, cunoscute ca „scaune cu aspect de zeamă de orez”), greață, sete, vărsături. Diareea severă poate conduce la deshidratare, acidoză metabolică, colaps circulator, hipoglicemie. Semnele deshidratării severe sunt ritmul cardiac rapid, pierderea elasticității pielii, tegumente și mucoase uscate (de exemplu la nivelul gurii), tensiunea arterială scăzută. Toate aceste semne reprezintă urgențe medicale care pot pune viața pacientului în pericol.

„Pentru ca un adult clinic sănătos să dezvolte boala, este necesară ingerarea unei doze mari din această bacterie. Acidul clorhidric prezent la nivelul stomacului are capacitatea de a distruge bacteria. Pacienții care au trecut prin boală se pot îmbolnăvi din nou, dacă sunt expuși, întrucât nu există anticorpi specifici care să ii protejeze împotriva holerei. Factori de risc pentru holeră prezintă pacienții care au grupa de sânge 01, care prezintă infecție cu H. Pylori sau prezintă gastrită hipoacidă”, mai precizează medicul Flavia Ignuța.

Diagnostic, tratament, prevenție

Diagnosticarea holerei este relativ simplă: se face printr-o probă de materii fecale (coprocultură). Majoritatea celor infectați prezintă, de obicei, sunt asimptomatici sau prezintă simptome ușoare sau medii și numai aproximativ 10% vor necesita tratament la spital.

„În cadrul unei unități medicale. Pacienții cu holeră, care beneficiază rapid de tratament, se recuperează, de regulă, fără consecințe pe termen lung. Tratamentul constă în rehidratarea rapidă și corectarea dezechilibrelor electrolitice. Antibioticoterapia va reduce durata bolii prin distrugerea bacteriilor din intestin. Pentru a preveni răspândirea holerei și pentru a reduce riscul de infectare sunt importante respectarea regulilor de igienă personală și alimentară”, mai spune Flavia Ignuța.

Turiștilor care călătoresc în zone endemice pentru holeră li se recomandă să utilizeze numai apă îmbuteliată, atât pentru băut, cât și pentru spălat pe dinți sau spălarea fructelor, și să evite chiar și cuburile de gheață. De asemenea, OMS recomandă și vaccinarea anti-holerică, dar în același timp să fie respectate și celelalte măsuri de prevenție și control în zonele endemice. Pentru cei care plănuiesc să călătorească într-o țară endemică pentru holeră, se recomandă un consult la un medic epidemiolog cu experiență în vaccinarea de călătorie.