Tusea cu sânge este un fenomen care poate provoca îngrijorări pentru cei care o experimentează. De aceea este important ca aceasta să fie examinată cât mai repede de un specialist. În cele mai multe dintre cazuri, hemoptizia, cum se numește în termeni medicali, provine din circulația bronșică (aproximativ 90%) și o mică parte din circulația pulmonară. În funcție de cantitatea sângelui expectorat, hemoptizia poate fi mică (sub 50 ml), medie (50-100 ml), mare (100-300 ml) și masivă (peste 300 ml).

Hemoptizia poate apărea pe fondul unor infecții bacteriene, virale, fungice, tulburări ale sistemului cardiovascular sau tratamentul cu anticoagulante și, nu în ultimul rând, neoplasmul pulmonar.

„În România, una dintre cele mai frecvente cauze de hemoptizie este tuberculoza. Alți agenți infecțioși care pot provoca hemoptizie sunt reprezentați de fungi, bacterii gram negative/pozitive sau alte bacterii non-tuberculoase. Cu toate acestea, o infecție bacteriană sau virală suprapusă unei bolii pulmonare cronice preexistente, cum ar fi bronhopneumopatia cronică obstructivă, fibroza chistică sau boala bronșiectatică (în care se întâlnesc defecte de structura ale bronșiilor), pot declanșa episoade de hemoptizie.

A doua cauză de hemoptizie în România este neoplasmul pulmonar, în special cancerul cu celule mici și cel cu celule scuamoase. Acestea erodează structuri pulmonare și invadează sistemul arterial, provocând sângerări. Carcinomul bronșic este o altă cauză comună. Alte surse posibile sunt metastazele de la nivelul plămânilor (adică diseminarea unui alt tip de cancer cu localizare în altă parte a corpului).

Disfuncția sistemului cardiovascular poate fi destul de frecvent o cauză de hemoptizie. Un exemplu elocvent este hipertensiunea pulmonară, care poate apărea în cazul stenozei mitrale, a insuficienței cardiace sau a emboliei pulmonare.
Nu în ultimul rând, tulburările de sângerare, utilizarea anticoagulantelor, aspirația de corp străin și traumatismele pulmonare pot fi, de asemenea, cauza a hemoptiziei”, transmite medicul pneumolog, dr. Camil Mihuță.

Este esențial controlul medical, de aceea este bine ca pacientul să se adreseze medicul specialist, pentru a identifica motivul pentru care se expectorează sânge. Hemoptizia se poate confunda cu hematemeză (vărsătura cu sânge) și epistaxisul (sângele expulzat din narine sau care se prelinge pe faringele posterior). Prin urmare, este important să se identifice mai întâi sursa pierderii de sânge.

„Examenul fizic este important în identificarea semnelor de hipoxie (oxigenare deficitară) sau sângerare internă (peteșii sau echimoze). Analizele de sânge cum ar fi gazele din sângele arterial (ASTRUP), hemoleucogramă completă, profilul trombotic și funcția renală/hepatică pot fi de asemenea utile.

Examenul imagistic de torace este obligatorie (radiografie toracică și/sau tomografie computerizată de torace, în funcție de dotările unității medicale) pentru a determina sursa și cauza de bază. În unele cazuri, poate fi necesară o bronhoscopie pentru a identifica locul de sângerare”, a mai adăugat medicul Camil Mihuță.

Odată ce este identificată cauza sângerării, medicul specialist va stabili și care este schema de tratament.

„Tratamentul hemoptiziei depinde în mare măsură de cauza și severitatea de bază. În hemoptizia masivă, care pune viața în pericol, asigurarea căilor respiratorii ale pacientului este o prioritate. Se repoziționează pacientul în decubit lateral, pentru a preveni intrarea sângelui în plămânul neafectat, se instituie oxigenoterapie sau se poate ajunge chiar la intubare. Se administrează lichide intravenoase pentru creșterea masei volemice. De asemenea, pacienții pot fi supuși unei bronhoscopii intervenționale pentru a se introduce un cateter cu balon care urmează să efectueze compresie mecanică a sângerării sau pentru a emboliza artera bronșică pentru a opri sângerarea. În anumite circumstanțe, poate fi necesară o intervenție chirurgicală.

În hemoptizia non-masivă, managementul cauzei de bază poate fi strategia de tratament primară. Prin urmare, semnele de infecție pot fi tratate cu antibiotice sau antifungice. Semnele de malignitate necesită consultarea unui medic oncolog. Boala pulmonară cronică de bază poate fi tratată cu glucocorticoizi, bronhodilatatoare, mucolitice, fizioterapie toracică sau oxigenoterapie.”, a subliniat medicul Camil Mihuță.