Spuneți-ne puțin ce înseamnă să mergeți în fiecare zi în spital și să tratați cei mai mici dintre pacienți. Cum arată pacientul pediatric, cine este el, cum sunt copiii?

„Pentru mine, ca pediatru, de ani buni, copilul este cel mai frumos pacient. M-am nimerit în pediatrie la începutul carierei mele și m-am atașat de ramură. Pentru mine, repet, pacientul pediatric este cel mai frumos pacient. Sigur că este pacientul care nu-ți comunică direct lucrurile, dar asta înseamnă că nu te manipulează.

El îți arată corpușorul lui, pe care, dacă tu știi să îl examinezi și să tragi concluzii, poți formula un diagnostic corect și cinstit. Copilul este cel care te răsplătește întotdeauna cu un zâmbet, tocmai pentru că este vârsta cea mai sinceră și neîncărcată de abilitățile întru fals ale adultului.

Există o singură mică nefericire, părintele adult, care uneori face ce știm noi adulții să facem – poate încerca să manipuleze, să mintă, sau chiar să facă rău cu bună știință medicului care alege tratamentul. Să nu se înțeleagă că sunt un om care stă în colț speriat de părinții pacienților lui.

Nu, asta văd cel mai des în lumea pediatrilor și în lumea spitalelor, inclusiv în spitalul nostru, la colegi.

Consider că trebuie să le explic părinților, care nu toți au formare medicală, foarte atent ceea ce văd în fața mea. În general, părinții mi-au respectat alegerile. Eu cred că, cu noroc, de peste 25 de ani, de când tratez copii, nu am avut nicio reclamație consistentă și susținută niciodată, de niciun fel și, trecând peste glumă, nici n-am luat bătaie de la părinți, cum s-a întâmplat în anumite situații”.

De ce se îmbolnăvesc copilașii, în general?

„Există o sezonalitate cunoscută în lumea pediatriei. Se spune că «pâinea» pediatrilor este infecția virală – respectiv infecția respiratorie virală, care vine mai apoi cu complicațiile ei bacteriene. Fac și o paranteză imediată, pe perioada de vară există sezonalitatea legată de boala diareică, de enterocolită. Asta, bineînțeles, într-o țară a mâinilor murdare, pentru că și situația de curând prezentă în orașul nostru a făcut ca o boală virală suspectată de noi, încă nedovedită complet, să fie cea care a produs un val de gastroenterocolite, cum le numim noi, într-un mediu școlar (n.r. – acum aproape două săptămâni, la Colegiul C.D. Loga din Timișoara, aproximativ 100 de copii și profesori au ajuns la spital cu probleme digestive; cei de la DSP Timiș au prelevat nenumărate probe, însă rezultatele s-au încadrat în limitele normale, sursa infecției nefiind stabilită. În primă fază, se credea că de vină ar fi dozatoarele de apă, însă teoria nu a fost confirmată. Anumite probe au ajuns la Institutul Cantacuzino din București pentru teste suplimentare. O parte dintre copii au fost testați pozitiv pentru norovirus).

Revin asupra mâinilor murdare, aceasta este o sursă de infecție prin nefolosirea apei și a dezinfectantului. Măcar această lecție ar fi trebuit să o învățăm după perioada pandemiei de Covid-19. Ar fi fost foarte util dacă am fi devenit mai preocupați de igienă când mâncăm, când ne transportăm alimentele, când bem apă din sticla altcuiva.

Este interesant că această infecție a elevilor de la Loga se numește «vărsătura de iarnă». Adică este o boală-excepție, pentru că de obicei aceste boli se răspândesc vara, când mâncăm fructe nespălate, când trebuie să ne hidratăm mai mult. Alteori apar boli bacteriene, care sunt mai grave – salmoneloza, infecția cu E. coli, shigeloza etc. Acestea sunt transmise prin tot felul de culturi provenite din ouăle de găină, de gâscă nespălate, ori din creme, frișcă, înghețată. Toate aceste infecții dau diaree de vară, după cum vă spuneam.

Așa că pacientul nostru pediatric este răcit toamna-iarna și are probleme digestive vara, odată cu vremea călduroasă”.

Cum suportă cei mici bolile copilăriei?

„Bolile copilăriei, dacă vă referiți la cele care pot fi prevenite prin vaccinare, sunt toate infecțioase. Lumea evident că nu pricepe acest mare avantaj al vaccinării. Datorită vaccinării am ajuns să supraviețuim, să nu ne mai moară copiii de mici, dar lumea nici nu are cum să priceapă dacă nu sunt medicii care explică și dacă Ministerul nu își face treaba. Ar trebui să fie campanii, să se țină conferințe.

Și nu mă refer la ministerul actual, pentru că de 25 de ani, de când fac pediatrie, n-a fost nici o campanie de informare clară, susținută și prezentată de către profesioniști de încredere, pro-vaccinare. Răzlețiți, eu și unii dintre colegii mei, ne-am atras antipatia din partea anti-vacciniștilor, transmițând un mesaj care de fapt trebuia să facă parte dintr-o campanie susținută a ministerelor de resort”.

Copilașii sunt și cei care vin foarte des la medic din cauza năzbâtiilor pe care le fac, cu fracturele, nasuri sparte, tot felul de urmări ale copilăriei zvăpăiate.

„Nu trebuie să folosim diminutivul «fracturele»; momentan, vin mulți la noi cu adevărate fracturi. Dacă e să o iau iarăși pe panta supărărilor constante, avem o problemă recentă, legată de căutarea distracției, care bineînțeles mai e și zgomotoasă, și anume mersul pe ATV-uri, pe motociclete sau pe motorete care pot eluda legea încât să fie folosite de copii. De ce spun asta?

Pentru că vin de la raportul de gardă, unde și azi-noapte (9 aprilie) a fost un copil, bineînțeles minor, zdrobit efectiv de o motocicletă, pe care avea voie să o conducă după legislația nătângă de la noi.

Săptămâna trecută am avut un copil în comă după ce a căzut cu tatăl său, un alt inconștient, de pe ATV. Una era când eram noi mici și cădeam de pe o trotinetă, care numai electrică nu era, și în cel mai rău caz ne alegeam cu o «fracturică», și alta e să îți fracturezi coloană, când te lovește peste cap ATV-ul de o tonă”.

În ceea ce privește activitatea dumneavoastră ca medic pediatru, gândindu-vă în urmă, ați schimba ceva?

„Nu prea văd ce aș putea să schimb. Alături de colegii mei, am avut maeștri pe care i-am urmat. Spitalul de Copii Louis Țurcanu este un spital fanion pentru țară, cu toate minusurile lui organizatorice, uneori dependente de bani, de timp, de clădiri vechi. Este un spital fanion, spitalul unor premiere naționale, nu puține. Este spitalul unde, cine are ochi și vrea să vadă asta, copilul este tratat bine.

Nu în ultimul rând, este spitalul în care nu cred că foarte multă lume a venit cu trei plase de materiale sanitare, cum se întâmplă în alte locuri în țară. Mai este și spitalul în care am soluționat constant cazurile de gravitate, având mulți specialiști buni, în mai multe ramuri. Eu, ca și membru al colectivului spitalului, indiferent că am fost ultimul ultimul pediatru venit sau, illo tempore, managerul spitalului, am fost întotdeauna mândru de colegii mei.

Trebuie să remarc că da, putem avea și excepții, există și rateuri în lumea medicală. Așa cum există câte o dungă strâmbă de vopsea pe pervaz sau cum o șaibă e pusă greșit, așa poate greși și medicul. Medicul pediatru, când greșește în schimb e destul de vizibil pentru că cel mic este extrem de manifest în boală și atunci lucrul ăsta încercăm să îl reducem cât se poate de mult”.