În urmă cu două luni, Diana-Raluca Velescu ne-a prezentat, la modul general, cele mai comune afecțiuni pulmonare. De această dată, intrăm într-o arie mai specifică, cea a somnului. Puteți afla, printre altele, ce este apneea în somn și cum se manifestă aceasta în timpul nopții și zilei, când ar trebui să ne prezentăm la medicul cu competență în somnologie pentru insomnie, dar și legătura dintre tulburările somnului și alte specializări medicale.

Ne puteți spune ce este somnologia?

Somnologia este o ramură multidisciplinară, relativ nouă, care se ocupă cu diagnosticul și tratarea bolilor și a tulburărilor respiratorii din timpul somnului. Durata somnului a scăzut de-a lungul anilor, lucru influențat probabil de progresul nostru și al societății.

Care ar fi cele mai comune diagonistice puse de un medic cu competență în somnologie?

Medicina somnului cuprinde peste 80 de entități patologice, dar adresabilitatea frecventă către medicul cu competență în somnologie este datorată sindromului de apnee în somn, insomniei, sindromului picioarelor neliniștite, tulburărilor ritmului circadian prin natura programului de lucru în ture de noapte sau a călătoriilor ce implică schimbarea fusului orar și igiena necorespunzătoare a somnului.

Care ar fi „problemele cu somnul”? Ce comportamente legate de somn ridică semne de întrebare?

Problemele cu somnul pot fi abordate din două direcții. Pe de-o parte, pacienții se adresează specialistului pentru că simt că au o problemă raportând un somn neodihnitor, scăderea performanței la locul de muncă, somnolență la volan, iar pe de altă parte, membrii anturajului din care fac parte (familia, prietenii, partenerul de viață) sunt deranjați de sforăitul zgomotos, faptul că ațipesc în diferite situații sau că stau cu frică noaptea și urmăresc să nu se sufoce în timpul somnului. Mai sunt și cei care nu reușesc să adoarmă, să mențină somnul sau cei care suferă de narcolepsie, aceste situații nefiind foarte des întâlnite.

În afară de acestea, care ar fi alte semne că un pacient ar trebui să se adreseze unui medic cu competență în somnologie? Eventual, când este trimis de un alt medic?

Dacă ne referim la sindromul de apnee în somn, evaluarea corectă a simptomelor ar trebui să cuprindă și relatarea partenerilor care pot aduce informații suplimentare importante. Astfel, putem discuta de simptome nocturne, precum sforăitul zgomotos, senzația de sufocare în timpul somnului, apnee (oprirea respirației) raportată, somn neodihnitor, insomnie, treziri pentru a urina, transpirație, sete, respectiv de simptome diurne – somnolență marcantă, tulburări de concentrare, durere de cap, nervozitate, schimbări de dispoziție, gură urcată la trezire.

Caracteristici asociate cu riscul de a dezvolta sindromul de apnee în somn sunt sexul masculin, obezitatea, hipertensiune arterială rezistentă la tratament, sindromul metabolic cu sau fără diabet instalat, postmenopauză la femei, diferite anomalii anatomice ale căilor respiratorii superioare. De aici se deduce răsunetul apneei și specialitățile care trimit pacienții pentru evaluarea tulburărilor din timpul somnului, precum: cardiologii, diabetologii, chirurgii – în vederea operațiilor bariatrice, neurologii, medicii de medicina muncii pentru evaluarea șoferilor, ORL-știi, psihiatrii, endocrinologii și chiar medicii de terapie intensivă în vederea anesteziei. Putem remarca implicațiile și importanța abordării multidisciplinare a fiecărui pacient.

Cum se ajunge la un diagnostic? Care ar fi, în principiu, pașii de urmat?

Cum am menționat, pacienții se prezintă de bunăvoie, sunt aduși de către parteneri sau sunt direcționați de către medicii specialiști. Există chestionare care vin în ajutorul oricărui medic care suspicionează existența apneei, aplicabilitatea fiind una foarte simplă. Spre exemplu, dacă avem un bărbat, cu vârsta peste 50 ani, cu hipertensiune arterială și care sforăie, supraponderal, cu circumferința gâtului mai mare de 43 cm, riscul de apnee în somn este foarte ridicat. O anamneză amănunțită ne va ajuta să observăm tiparul somnului, să investigăm programul de lucru, situații stresante care conduc către un somn neodihnitor. Examenul clinic și de evaluare a somnolenței, stabilirea unui jurnal de somn vin în ajutorul medicului cu competență în somnologie.

Ce investigații specifice sunt folosite?

În cadrul ambulatoriului de specialitate al Spitalului Clinic CF, pentru diagnosticarea sindromului de apnee în somn se efectuează poligrafia cardio-respiratorie nocturnă, care presupune montarea unui dispozitiv în timpul somnului care înregistrează saturația oxigenului, fluxul respirator, efortul respirator, frecvența cardiacă și poziția corpului în timpul somnului. De asemenea, aparatul are încorporat un microfon care înregistrează sforăitul. Acest test este folosit cu predilecție pentru diagnosticare sindromului de apnee în somn. În funcție de numărul opririlor pe ora de somn putem clasifica apneea în diferite grade de severitate: formă ușoară – 5-15 evenimente pe oră; formă moderată – 15-30 de evenimente pe oră; formă severă – mai mult de 30 de evenimente pe oră.

În acest domeniu putem vorbi despre afecțiuni cronice și acute?

În cazul insomniei putem discuta de afectare tranzitorie, care durează sub o săptămână; de scurtă durată sau acută, care durează între una și patru săptămâni; și cronică, mai mult de 4 săptămâni. Dacă luăm în considerare insomnia ca și boală, vorbim de dificultatea de a dormi în mai mult de trei nopți pe săptămână, cu durată de peste 3 luni. De asemenea, în tulburările ritmului circadian, odată cu eliminarea stresorului, somnul se poate normaliza. Apneea în somn are o evoluție cronică de cele mai multe ori, mai ales odată cu înaintarea în vârstă și asocierea altor comorbidități.

În funcție de diagnostic, ce tip de tratamente se prescriu?

Pentru pacienții supraponderali sau cu obezitate care suferă de apnee, prima recomandare este scăderea în greutate. Dacă avem o formă ușor-moderată de boală și pe înregistrarea poligrafică se observă frecvența evenimentelor în poziție supină, pe spate, se recomandă terapia pozițională. De asemenea, celor care acuză obstrucție nazală sau se cunosc cu deviație de sept, polipi nazali, li se recomandă consult ORL, în vederea unei corecții acolo unde este cazul. Pentru formele severe de apnee, cu peste 30 de evenimente pe oră, sau orice formă cu somnolență marcată pe timpul zilei, se recomandă tratament cu presiune pozitivă continuă în căile respiratorii superioare în mod auto, aCPAP. Protezele de avansare mandibulară pot fi utilizate în formele mai puțin severe sau acolo unde tratamentul standard cu aCPAP nu poate fi tolerat. În prezent, nu există medicație care să trateze sau să îmbunătățească apneea în somn.

Cât de des este necesară o intervenție multidisciplinară? Care sunt celelalte specialități medicale implicate?

Mereu este nevoie de abordare multidisciplinară și militez mult în această direcție. Fiind o patologie cu implicații multiple la nivel sistemic, de unul singur nu poți câștiga războiul. Nu orice sforăit ascunde apneea, nu orice insomnie necesită medicație psihiatrică, dar anumite terapii cognitiv-comportamentale pot fi de mare folos pentru depășirea unor tipare.

Invers, cât de des ajută somnologia la depistarea unor afecțiuni din alt domeniu medical? Mă gândesc la psihologic, neurologic, cardiac…

Fiind o relație bidirecțională, consultul nu se oprește în cabinetul medicului pneumolog cu competență în somnologie, în cazul meu. Direcționez pacienții către specialitățile necesare rezolvării cazului respectiv. Aici aș trage un semnal de alarmă și pentru șoferi. Din păcate, legislația în vigoare îi vizează doar pe șoferii profesioniști, dar riscul ca cei care suferă de apnee să provoace accidente rutiere este foarte mare. Din luna februarie a acestui an, tratamentul cu aCPAP este decontat prin casa de asigurări; astfel, nu ar trebui să mai existe refuzul tratării acestei patologii.

La modul general, pe partea de prevenție, care ar fi recomandările de urmat pentru evitarea acestor afecțiuni?

Având în vedere că o treime din viață o petrecem dormind, ar fi necesar să acordăm importanță somnului și să încercăm să respectăm reguli de igienă a somnului precum: stabilirea orei de culcare și de trezire – de respectat și în weekend! –; dacă obișnuiți să dormiți la amiază, să nu depășiți 45 de minute de somn; să nu consumați alimente, sucuri carbogazoase, alcool sau ciocolată cu cel puțin patru ore înainte de culcare; să faceți mișcare în mod regulat, dar nu înainte de a adormi; să nu vă expuneți la lumina albastră – telefon, televizor, laptop – înainte de a dormi; camera să fie aerisită; patul să fie folosit doar pentru dormit și relații intime; evitarea creșterii în greutate; renunțarea la fumat, pentru că acesta face să crească inflamația la nivelul căilor respiratorii, pe lângă alte consecințe nefaste pe care le are; schimbarea programului de lucru, acolo unde este posibil; eliminarea factorilor de stres care conduc la un somn neodihnitor. Nu în ultimul rând, să cerem ajutor specializat ca să se găsească cauza și tratamentul cel mai potrivit în cazul tulburărilor din timpul somnului.