Acest sindrom afectează mai ales alergătorii sau cicliștii, dar îi poate afecta și pe cei ce practică fotbalul, baschetul sau voleiul, explică fizioterapeutul Radu Butu.

Ce poate cauza „genunchiul alergătorului”

Constituția anatomică poate fi unul dintre motivele apariției sindromului ilio-tibial, iar alte cauze ale acestuia pot fi:

• O rotulă poziționată mai sus decât în mod obișnuit
• Musculatura este slabă sau sunt prezente dezechilibre între grupele de mușchi de pe partea anterioară a coapsei. Aceste dezechilibre musculare sau forța scăzută a mușchilor pot face ca rotula să nu mai fie poziționată corect față de articulația genunchiului și astfel să apară o uzură a cartilajului din spatele acesteia (condromalacia patelară).
• Musculatura din spatele coapsei este prea tensionată
• Tendonul lui Achile este prea tensionat
• Mersul sau alergatul pe interiorul tălpilor
• Suprasolicitarea, mișcările repetate de flexie și extensie pot cauza inflamație în zona rotulei
• O lovitură directă în genunchi sau ca urmare a unei căzături

Simptome

Cele mai comune simptome ale „genunchiului alergătorului” sunt:

• Durere în partea laterală a genunchiului, în perioadele active sau la ridicarea de pe scaun după o perioadă mai lungă de șezut. Această durere poate cauza uneori senzația de slăbiciune sau instabilitate în genunchi.
• Senzația de frecare sau pocnituri, la mișcările de îndoire și întindere ale genunchiului
• Rotula este dureroasă la atingere
• Durerea poate fi mai accentuată la coborârea scărilor sau la coborârea din pantă

Diagnosticul

Este necesară consultarea unui medic ortoped pentru a stabili diagnosticul de sindrom ilio-tibial. Medicul va efectua o serie de teste specifice și este posibil să recomande efectuarea unui RMN pentru o examinare mai atentă a articulației genunchiului.

Tratament

În funcție de anumiți factori, medicul sau fizioterapeutul vor decide care este cel mai potrivit tratament pentru fiecare individ în parte. Acești factori pot fi: vârsta, condiția fizică sau cât de intensă este durerea.

Primul lucru ce trebuie făcut pentru a ameliora simptomele este evitarea mișcărilor și a activităților care provoacă durerea. Alte măsuri ce pot fi luate sunt:

• Aplicarea de gheață la locul durerii
• Suspendarea membrului inferior afectat
• Feșe elastice compresive aplicate la nivelul articulației genunchiului
• Medicamente antiinflamatorii
• Purtarea unor talonete plantare

Dacă durerea persistă și nu permite reluarea activităților este posibil să fie nevoie efectuarea unui tratament fizioterapeutic, mai spune Butu. Programul de recuperare medicală se va concentra pe reducerea inflamației și a durerii. După ce faza acută a fost depășită programul de recuperare se va concentra pe exerciții de stretching (pentru musculatura din spatele coapsei, din lateral și a mușchilor fesieri), pentru a îmbunătăți mobilitatea tractului ilio-tibial, dar și pe creșterea forței musculaturii din fața coapsei, corectarea dezechilibrelor musculare și creșterea stabilității genunchiului și a gleznei.

În foarte puține situații și doar după efectuarea tratamentului conservator și după excluderea posibilității ca durerea să fie din alte cauze, este posibil să fie nevoie de intervenție chirurgicală pentru a trata „genunchiul alergătorului”.

Măsuri care pot ajuta în prevenirea sindromului ilio-tibial

• Efectuarea de exerciții de stretching înainte de începerea activității fizice
• Menținerea forței musculare prin efectuarea regulată de exerciții de forță
• Purtarea de încălțări potrivite (care să ofere o stabilitate și o susținere bună)
• Purtarea unor talonete (mai ales în cazul celor cu platfus, bolta plantară căzută sau alte probleme legate de laba piciorului)
• Evitarea alergării, pe cât este posibil, pe suprafețe dure
• Menținerea unei greutăți normale