Donarea de sânge rămâne una din cele mai importante acțiuni pe care le poate face un cetățean de rând pentru semenii săi. Nu este însă un secret faptul că, odată cu majorarea valorii tichetelor pe care le primește un donator de sânge, holurile centrelor de transfuzie sanguină s-au aglomerat, iar cel din Timișoara nu face excepție.

Am stat de vorbă cu directoarea Centrului Regional de Transfuzie Sanguină Timișoara, Rodica Lighezan, despre modul diferit în care se organizează acum centrul, în contextul în care bonificațiile aduc la poarta instituției mult mai mulți donatori.

A început un an nou, în care ne confruntăm cu alte variabile când vine vorba de donarea de sânge și de echilibrul dintre cererea spitalelor și oferta centrului de transfuzie sanguină. Cum stați, în acest moment, în ceea ce privește fluxul donatorilor? Este totul sub control?

Deocamdată, fluxul donatorilor este mare. Mult peste 120. Asta în condițiile în care cererile spitalelor sunt la jumătate față de cât au fost în luna decembrie – nu înțeleg de ce s-a produs această scădere dramatică a cererii. Probabil din cauza perioadei în care ne aflăm, în care vremea e foarte rece, iar oamenii stau mai mult acasă. Ne confruntăm cu posibilitatea de a nu avea cui să distribuim sângele recoltat.

Am păstrat în centrul de transfuzie cifra de 10 de donatori pe zi pentru că noi atât considerăm că este necesarul pe care ar trebui să îl acoperim zilnic. În acest sens, rugăm donatorii să înțeleagă că în fiecare zi avem nevoie de sânge, dar nu are rost să vină 300 într-o zi și, după aceea, să nu mai vină niciunul. Este păcat să irosim o resursă atât de prețioasă.

Cum vă gândiți să colaborați cu donatorii fideli ai instituției astfel încât ei să se poată programa singuri, până la urmă?

Prin platformele BlooDoChallenge și pe Donorium se pot programa undeva la 50 de donatori pe zi. Ceea ce se întâmplă, pentru că avem semnale că și pe săptămâna viitoare listele sunt pline. Restul, până la 120, este rezervat donatorilor care vin în centru fără programare, astfel încât să aibă și ei o șansă să doneze. Există totuși o condiție, și anume să înțeleagă că stocurile noastre pe anumite grupe sanguine, din cauza cererii reduse, sunt foarte mari, de exemplu, stocul pe 0+ și stocul pe B+, motiv pentru care am restricționat accesul a donatorilor, de la care avem rugămintea să ne înțeleagă, să revină peste 2-3 săptămâni în centru.

Cât durează procesul de donare?

Întotdeauna, procesul de donare a durat undeva la 60 de minute, cu tot cu înregistrare, cu verificarea hemoglobinei, cu consult etc.

Acum, îi rugăm pe donatori să își aloce undeva între 60 și 120 de minute. Lunea și vinerea centrul este mai aglomerat și atunci durează aproximativ două ore între momentul în care ai intrat în centru și momentul în care ai ieșit. Cam acesta este maximul.

După donare, fiecare donator trebuie să mai rămână cel puțin 15 minute pentru a ne asigura că totul este în regulă, că echilibrul circulator s-a restabilit și nu i se întâmplă ceva pe scări.

Ce trebuie să știe cineva care este la prima donare? Trebuie să știe că există un site al Centrului de Transfuzie: www.ctstimisoara.ro și acolo se găsesc diverse secțiuni în care ți se spune cât trebuie să mănânci înainte de a dona, ce trebuie să mănânci, cât trebuie să te hidratezi astfel încât donarea să meargă cât mai bine, sângele să curgă cu fluxul optim.

Nici eu nu beau apă, trebuie să mă gândesc întotdeauna că trebuie să îmi pun cana lângă mine. Ca și mine sunt o grămadă de donatori care nu beau apă. Nu ajută să bei jumătate de litru cu două ore înainte de a veni la donare. Trebuie să te hidratezi cu o zi înainte, cu cel puțin doi litri, astfel încât venele tale să fie pline.

De asemenea, dacă în urmă cu o zi-două ai făcut eforturi fizice ieșite din comun, ficatul se resimte după un astfel de efort, astfel încât transaminazele cresc și atunci sângele nu este bun pentru a fi distribuit către spitale. De aceea, îi rugăm pe cei care vin la donare, cu două zile înainte, să nu „tragă de fiare” și să nu consume alcool. În aceste cazuri, sângele lor nu este potrivit pentru a ajunge la pacienții care au nevoie de el.

Sunt și circumstanțe în care, din păcate, la controlul de pre-donare, unii donatori sunt respinși. Ne puteți spune cum se poate evita acest lucru?

Pentru orice informație despre necesități, donatorii pot consulta pagina noastră de Facebook sau site-ul centrului. Acolo anunțăm când cresc cererile. Noi trebuie să îndeplinim dorințele pacienților. Noi acelea trebuie să le satisfacem. Este un dezechilibru, momentan, pe care nu îl înțeleg. Dar trebuie să adaptăm donarea în funcție de cerere. Eu sunt sigură că în februarie lucrurile se vor așeza și vom avea nevoie de toate grupele, așa cum a fost și până acum.

Care sunt principalele patologii pentru care este nevoie de sânge?

Momentan nu mă pot pronunța în privința patologiilor, pentru că noi dăm doar pentru stoc. Țintit, le dăm pacienților cu leucemie, dar aceia sunt sub 10 pe zi. Vedem că Spitalul Județean rămâne în topul cererilor. Urmează Spitalul Municipal și, după aceea, Spitalul de Copii. La acestea se adaugă Institutul de Boli Cardiovasculare, cu operațiile lor. Ne așteptăm ca la sfârșitul lunii să reînceapă programul de operații pe cord la copii, motiv pentru care atunci o să avem nevoie din nou de donatori fidelizați, astfel încât fiecare copil să primească componente sangvine de la același donator, să nu variem componentele sangvine de la unul și de la altul.

Ce este afereza și de ce este atât de importantă?

Afereza este un procedeu prin care din sângele donatorului se scoate un singur component, nu donează sângele cu totul, poate să doneze eritrocite, trombocite sau leucocite. La noi, în Timișoara, cererea este uriașă pe concentratele trombocitare. De aceea, noi avem o bază de date cu donatori de afereză. Nu oricine poate fi donator de afereză. Pentru a dona afereză trebuie să ai vene cu un calibru suficient, astfel încât în momentul când se face returul, când ți se returnează eritrocitele si plasma, vasul să nu se spargă. Noi avem în ultimele zile cam opt afereze pe zi, datorită faptului că avem pacienți care au afecțiuni hematologice. În plus, la București, la Institutul Fundeni, avem pacienți cu astfel de afecțiuni care au ales să se trateze acolo, atunci trimitem și pentru ei astfel de afereze, cu o mașină specială. Nu oricine poate face astfel de transporturi.

Ce vă doriți pentru acest an?

Mi-aș dori să am o comunicare perfectă – atât cu spitalele, să știu ce își doresc, cât și cu donatorii, astfel încât să mediez această cerere și să o echilibrez cu o ofertă, astfel încât fiecare pacient care are nevoie de sânge să primească acel component de care are nevoie.

Din punct de vedere al infrastructurii ar fi loc de îmbunătățire?

Da, ar fi loc de îmbunătățire, dar condițiile sunt multiple și nu cred că se vor întâmpla minuni în următoarele 12 luni. Probabil dacă se va face reformă a sistemului, atunci o să beneficiem de o altfel de dotare în laborator. O altfel de dotare la procesare și, probabil, mai mult personal, astfel încât să putem să procesăm mai multe componente sangvine.

Aveți parteneriate cu organizații, cu studenții de la medicină, cu Academia Mămicilor, care face acea colectă pentru copiii de la Louis Țurcanu. Veți continua și aceste acțiuni?

Da, dorim să le continuăm, pentru că sunt donatorii noștri fidelizați care ne-au susținut în ultimii 7 ani. Vom continua, o să vedem în ce condiții, astfel încât să nu tensionăm situația și relația cu donatorii inițiali, care își doresc și ei să vină să doneze. De aceea aș dori să am o parte de o comunicare eficientă în care lumea să înțeleagă că nu facem discriminare, doar că dorințele sunt mari, iar cererea nu este pe măsura dorințelor.

Cum vedeți această mărire a sumei de bonificație pentru donatori?

Din punctul meu de vedere, uitându-mă la Europa, în care donarea de sânge este voluntară și neremunerată, această creștere a valorii nu știu cum să o interpretez. E și bună și rea. Ea există, și trebuie să găsim o soluție, astfel încât numărul de donatori să îi cuplăm cu numărul de cereri.