Cu două voturi “pentru” şi unul “împotrivă”, completul de judecată al Curţii de Apel Bucureşti a decis punerea în libertate a celor trei, acuzaţi de favorizarea infractorului, respectiv a lui Nicolae Popa, condamnat, în lipsă, la 15 ani de detenţie pentru fraudarea a 300.000 de investitori ai FNI.
Instanţa a dispus o serie de interdicţii în cazul celor trei. Ei nu au voie să poarte armă sau să-şi schimbe domiciliul fără încuviinţarea instanţei.
În cazul lui Sorin Ovidiu Vîntu, instanţa l-a avertizat să nu se apropie de omul de afaceri Octavian Ţurcan sau să ia legătura cu fraţii Virgil şi Nicolae Popa, ultimul fiind arestat la Jakarta.
Curtea a dispus punerea de îndată în libertate a celor trei. Biroul de Executări Penale urmează să trimită actele reprezentanţilor Arestului Poliţiei Capitalei, astfel ca Vîntu şi cei doi acuzaţi să fie puşi în libertate.
Parchetul instanţei supreme susţine că, prin acţiunile întreprinse în scopul zădărnicirii şi îngreunării executării pedepsei a unui condamnat – Nicolae Popa – la 15 ani de detenţie, Vîntu, Ţurcan şi Stoian au dovedit “nu doar perseverenţă infracţională accentuată, dar şi ignoranţă faţă de sistemul de justiţie”.
Mai mult, afirmă procurorii Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (PICCJ), protecţia societăţii prin asigurarea efectivităţii unei hotărâri judecătoreşti este direct legată de stabilitatea sistemului judiciar.
Argumentele care justifică arestarea preventivă a lui Sorin Ovidiu Vîntu, Octavian Ţurcanu şi Alexandru Stoian – acuzaţi că l-ar fi ajutat pe Nicolae Popa să se sustragă de la executarea pedepsei cu închisoare de 15 ani – sunt întemeiate pe dispoziţiile articolului 139, alineatele (1) şi (3) raportat la dispoziţiile articolului 148, litera f, Cod de procedură penală, articolul 5, punct 1, litera c, al Convenţiei europeană a drepturilor omului, susţin anchetatorii.
Omul de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu, aghiotantul său, Alexandru Stoian ,şi cetăţeanul moldovean Octavian Ţurcanu au fost arestaţi, 10 septembrie, de către Tribunalul Bucureşti, pentru favorizarea infractorului Nicolae Popa, fostul preşedinte al Gelsor, fugit din România din 2000, când a izbucnit scandalul privind prăbuşirea Fondului Naţional de Investiţii, care a condus la păgubirea a 300 de mii de investitori.
Dispoziţiile articolului 139 (1) şi (3) din Codul de procedură penală reglementează împrejurarea în care au intervenit motive care justifică înlocuirea unei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă.
În cauză, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara a fost înlocuită cu măsura preventivă a reţinerii, deoarece s-au schimbat temeiurile existente la momentul dispunerii acestei măsuri preventive, notează acuzarea.
“Până în prezent, au fost reţinute suficiente elemente care dovedesc sprijinul acordat de inculpaţi pentru a zădărnicii şi mai apoi pentru a îngreuna executarea pedepsei de către condamnatul Popa Nicolae, astfel încât măsura preventivă se impune a fi dispusă faţă de inculpaţi pentru motivele ce vor fi arătate”, spune sursa citată.
Sub aspectul condiţiei prevăzute de lege privind reţinerea în sarcina inculpaţilor a unor fapte pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de patru ani, Parchetul susţine că această condiţie de legalitate este îndeplinită, în raport cu limitele pedepsei prevăzute de lege pentru faptele de favorizarea infractorului (de la trei luni la şapte ani).
Astfel, Parchetul instanţei supreme susţine necesitatea dispunerii măsurii arestării preventive a inculpaţilor, prin prisma “existenţei probelor că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică” şi a existenţei indiciilor rezonabile că au comis infracţiunile reţinute în sarcina lor.
Ansamblul probelor confirmă ajutorul ilicit dat de către inculpaţi condamnatului Popa Nicolae cu scopul zădărnicirii şi îngreunării executării pedepsei de 15 ani închisoare, aplicată prin hotărâre judecătorească definitivă.
Teza prevăzută în legislaţia naţională a “îndeplinirii cumulative a condiţiilor prevăzute de articolul 148, litera f, Cod procedură penală, pedeapsă mai mare de patru ani şi lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică” reprezintă un principiu recunoscut de Convenţia europeană şi jurisprudenţa de la Strasbourg, de legislaţiile multor state europene, condiţia impusă fiind asigurarea compatibilităţii acestei forme de justiţie preventivă cu respectarea prezumţiei de nevinovăţie.
Parchetul susţine că analiza actelor probatorii ale cauzei demonstrează ca lăsarea în libertate a inculpaţilor ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Sursa: Mediafax
Citiți principiile noastre de moderare aici!