De la mijlocul anilor ’90 și până astăzi, cheltuielile publice pentru educație în România nu au depășit 4,5% din PIB. Seria istorică arată că între 1995 și 2006 cheltuielile pentru educație au variat între 3,1% și 4,1% din PIB, cu un vârf de 4% în anii 1998 și 2002. În 2008, România a atins un maxim de 4,3%, însă ulterior, în perioada crizei și după aderarea la Uniunea Europeană, procentul a scăzut și s-a stabilizat la valori apropiate de 3,5%.

Sursa: Edupedu.ro

Deși Legea educației din 2011 a stabilit un prag de 6% din PIB, acesta nu a fost atins de niciun guvern în ultimii 30 de ani. Mai mult, schimbarea introdusă prin legile educației din 2023, și anume alocarea a 15% din cheltuielile bugetului general consolidat, a fost amânată pentru 2024 și 2025.

Raportul CE subliniază că statele care investesc peste 6% din PIB în educație, precum Danemarca, Belgia sau Finlanda, se bucură de rezultate școlare mai bune, rate ridicate de angajare și mobilitate socială.

Sursa: Edupedu.ro

În schimb, România rămâne la coada clasamentelor europene, cu una dintre cele mai ridicate rate de analfabetism funcțional, peste 44%, potrivit testelor PISA, și cu diferențe majore între mediul urban și rural.

Comisia Europeană estimează că o îmbunătățire a competențelor de bază la nivelul UE ar putea adăuga 8–10% PIB-ului până în 2030, subliniind importanța unei finanțări sustenabile în educație. Documentul avertizează și asupra inegalităților sociale: aproape jumătate dintre elevii din medii defavorizate (48%) au rezultate slabe la matematică, față de doar 11% dintre cei din familii cu venituri ridicate.