„Aurum potestas est”: aurul este putere. Vechiul dicton latinesc pare a fi valid și mai actual decât oricând astăzi, când instabilitate economică și geopolitică tinde să atingă cote paroxistice, realitatea cotidiană aduce a reality show, iar evenimente incredibile se succed, violent, în prime time, sub ochii noștri. Adesea, aceste „breaking news” care dețin supremația atenției fix până la următorul eveniment șocant au potențialul de a bulversa lumea financiară și tranzacțiile ei. Puține lucruri rezistă, în timp, acestor „seisme” și replicilor lor, însă, de simțit efectele, le simțim cu toții.

Aurul a avut un rally puternic pe termen lung. Prețul lui a avut o creștere semnificativă în 2024–2025, atingând recorduri istorice la nivel global. Astfel, aurul s-a tranzacționat pentru prima dată la peste 3.000 USD / uncie și a continuat să se aprecieze spre niveluri între 4.300–4.400 USD pe uncie în 2025.

Cererea pentru active sigure, numite „safe havens”, în perioade tot mai accentuate de incertitudine economică, geopolitică și financiară, a susținut puternic prețul aurului.

Conform unei analize recente din Financial Times, aurul e așteptat să continue majorarea în 2026, deși într-un ritm mai moderat decât în 2025. Media estimărilor analiștilor indică o creștere spre ~4.600 USD/uncie până la sfârșitul anului 2026, dar sunt luate în considerare și scenarii extreme, cu prețuri de tranzacționare între ~3.500 USD și ~5.400 USD. Băncile centrale continuă să cumpere aur ca rezervă, în special în Europa de Est.

Pe piața românească, prețul gramului de aur a urcat constant în ultimii ani și a atins niveluri istorice de >500 lei/gram la unele cotații. Datele recente arată că prețul aurului de 24K ajunge acum chiar până la 620–621 lei/gram, în funcție de piață / zi. Evoluția în România urmează direct tendința globală – pe măsură ce aurul crește în USD, și prețul exprimat în lei crește, ajustat și cu impactul cursului EUR/RON și USD/RON.

România deține peste 100 de tone de aur în rezervele BNR, menținându-și poziția stabilă ca rezervă. Interesul pentru aur (lingouri, monede, bijuterii) a fost crescut în perioada 2024–2025, pe fondul incertitudinilor economice, iar dealerii au raportat vânzări mai mari decât în anul precedent. Românii tind să cumpere aur ca protecție împotriva inflației sau instabilității piețelor financiare.

Așadar, pe plan internațional se observă un trend predominant ascendent pe termen mediu, cu volatilitate și corecții pe termen scurt, influențat de factorii macroeconomici, ratele dobânzilor și cererea pentru active sigure. Altfel spus, aurul rămâne un „refugiu” pentru investitori în perioade de incertitudine.

Ubi aurum, ibi lex.

„Unde este aurul, acolo este legea”, sună un alt faimos dicton.

• Primele tranzacții economice cu aur s-au făcut în cca. 3000–2600 î.Hr., în Mesopotamia. În Sumer – sudul Mesopotamiei, actualul Irak- aurul era folosit ca unitate de valoare. Existau liste de prețuri și contracte comerciale în care aurul, cântărit, era folosit la schimb. Nu existau monede, ci aur măsurat la greutate, sub forma unor „lingouri” rudimentare sau bijuterii. • Prin 2600–2000 î.Hr., în Egiptul antic aurul devenise un element extrem de important al vieții economice și religioase. Egiptul exploata mine în Nubia și folosea aurul, ca plată, ca tribut în schimburi comerciale externe. Tot cam pe-atunci s-a născut expresia: „aurul este carnea zeilor”.
• Un pas crucial a fost apariția primele monede din aur. S-a întâmplat în 650–600 î.Hr. în Regatul Lydiei din Asia Mică: aici apare prima monedă din aur sau electrum – aliaj aur-argint. Regele Croesus a rămas ccelebru pentru monetăria sa și pentru prima tranzacție monetară standardizată din istorie.
• În cele mai zbuciumate momente ale umanității, aurul a avut puterea de a face diferența dintre învingători și nefericiții înghițiți de istorie. La căderea Imperiului Roman, în secolul V, bancnota de hârtie nu exista, iar moneda de cupru/argint era devalorizată. Cei care aveau aur au putut cumpăra hrană, au mituit soldați sau funcționari, au fugit în alte teritorii și s-au integrat, s-au salvat. Aurul roman (solidus) a fost acceptat secole întregi după prăbușire. Pentru că, da, aurul supraviețuiește statului!
• În Al Doilea Război Mondial (1939–1945), evreii și refugiații care au reușit să fugă din Germania nazistă au făcut-o adesea cu aur cusut în haine, monede sau bijuterii. Aurul era acceptat peste granițe, putea fi rapid schimbat în mâncare, transport sau acte false. În memoriile celor care au izbutit să se salveze din oroarea Holocaustului apare adesea confirmarea: „Aurul a fost pașaportul”.
• Hiperinflație și prăbușire monetară. În Germania anilor 1921–1923, marca germană a devenit practic fără valoare, un ou putea să coste miliarde de mărci. Cei care aveau aur, cumpărau proprietăți, cumpărau afaceri, trăiau prosper, în timp ce milioane de oameni sufereau de foame. Aurul a fost singurul depozit de valoare real. În Zimbabwe, anii 2000 au adus Inflație de milioane %. Bancnotele erau hârtii fără valoare. Aurul, inclusiv cel extras artizanal, era folosit direct la schimb, permitea acces la hrană și medicamente, era linia de demarcație dintre viață și moartea prin inaniție.

Lista exemplelor ar putea continua, însă concluzia e deja clară: aurul nu salvează (doar) pentru că se apreciază (adică îi crește valoarea), ci pentru că nu depinde de stat, nu depinde obligatoriu de bancă, este universal acceptat, poate fi transportat ușor, supraviețuiește oricărui regim și rămâne „asigurare de ultimă instanță”. Sau, cum zice proverbul latin , „Omnia vincit aurum”- aurul învinge totul.