Potrivit unui documentar Agerpres, luna noiembrie – numită în tradiția populară „Brumar” – marchează finalul toamnei și începutul sezonului rece, cel al iernii. Zilele devin tot mai scurte, având în jur de 10 ore, iar nopțile tot mai lungi, de proximativ 14 ore.

În calendarul pe care îl folosim astăzi, noiembrie este a unsprezecea lună a anului. Însă, în trecut, lucrurile au stat altfel. În calendarul roman, când anul începea la 1 martie, noiembrie era abia a noua lună.

Schimbarea a venit în anul 45 î.Hr., când Iulius Cezar a introdus calendarul iulian, bazat pe cel egiptean, și a stabilit pentru prima dată ca anul să înceapă la 1 ianuarie. Totuși, acest calendar avea o mică eroare de calcul: considera anul puțin mai lung decât este în realitate, ceea ce făcea ca data oficială să fie în urma celei astronomice.

Pentru a corecta această mică diferență, în 1582 a fost introdus calendarul gregorian – cel folosit și astăzi în cea mai mare parte a lumii.

La începutul lunii noiembrie, Soarele răsare la ora 6:53 și apune la ora 17:05 m, iar la sfârșitul lunii răsare la ora 7:31 și apune la 16:38.

Potrivit celor de la Observatorul Astronomic Amiral Vasile Urseanu, în această lună, din 6 până în 30, cu un maximum în data de 17, va fi activ curentul de meteori Leonide (LEO). Meteorii, 10 pe oră, vor avea o viteză foarte mare de 71 km/oră.

Leonidele sunt resturile cometei Temple-Tuttle, ce a trecut la periheliu în 1998. În perioada 1998-2002, Pământul a trecut, în fiecare an, printr-o regiune plină de praful lăsat de nucleul cometei. Astfel s-au produs adevărate furtuni de meteori, cu rate de 1.000 de meteori pe oră. Începând cu 2003, maximul atins de acest curent a fost de maxim 10 meteori pe oră, conform site-ului Observatorului Astronomic.

Tradiții și sărbători

În popor, luna noiembrie mai este numită „Brumar”, „Brumarul Mare” sau „Promorar”, făcând referire la căderea brumei groase și a promoroacei. I se mai zice și „Vinar” sau „Vinicer”, adică luna vinurilor, în noiembrie fiind vremea fermentării și limpezirii vinului.

„Trecerea timpului calendaristic este reflectată de numărul mare de sărbători și obiceiuri precreștine și creștine: Cosmandinul, Sărbătorile lupului, Filipii de toamnă, Arhanghelii, Ziua Tâlharilor, Lăsatul Secului de Crăciun, Șezătoarea, Ovidenia, Noaptea Strigoilor și Sântandreiul.

În 2025, Moșii de toamnă sunt sărbătoriți pe 1 noiembrie, dată care coincide cu sărbătoarea Sfinților Cosma și Damian. Aceștia ar fi fost medici care vindecau bolnavii fără să primească vreo recompensă bănească, de unde le-a rămas și numele de «Sfinți doctori fără de arginți». Ziua de Cosmadin reprezenta momentul de ritual favorabil pentru practicile de medicină populară”, notează Agerpres.

În data de 8 noiembrie sunt celebrați Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, considerați conducători ai cetei îngerilor și responsabili cu transportul sufletelor morților. Chipurile celor doi sunt pictate pe ușile altarelor bisericești.

Pe 14 noiembrie, se lasă sec pentru Postul Crăciunului. De obicei, se lasă sec în seara zilei de 14 noiembrie, însă, când această zi cade miercurea sau vinerea, se lasă sec cu o zi mai înainte. Acest post durează șase săptămâni până pe 24 decembrie inclusiv. Postul Crăciunului este primul post din anul bisericesc și ultimul din anul civil.

În 21 noiembrie, ortodocșii sărbătoresc Intrarea în Biserică a Fecioarei Maria, care corespunde în calendarul popular cu celebrarea unei extraordinare personificări a lupilor, Filipul cel Mare sau Filipul cel Șchiop.

La 30 noiembrie îl sărbătorim pe Sfântul Apostol Andrei, care împreună cu fratele său Sfântul Petru au fost primii ucenici ai lui Iisus Hristos. Ajunul Sfântului Andrei este considerat unul dintre acele momente în care bariera dintre văzut și nevăzut se ridică, este cumpăna anotimpurilor.

„Andreiu’ cap de iarnă”, cum îi spun bucovinenii, permite interferența planurilor malefice cu cele benefice, lucrurile importante din existența oamenilor putând fi date peste cap. Se crede că în această noapte „umblă strigoii” să fure „mințile oamenilor” și „rodul livezilor”. Împotriva acestor primejdii, țăranul român folosește agheasmă, leuștean, tămâie și mai ales usturoi care pune pe fugă toate făpturile malefice.

În egală măsură, casa, grajdul, cotețele, ușile și ferestrele acestora sunt unse cu usturoi pisat, menit să alunge pătrunderea duhurilor rele la oameni și animale.

Tot în această noapte, pentru a afla rodnicia livezilor și câmpurilor se aduc crenguțe de vișin în casă și se pun în apă. Cele care înfloresc până la Crăciun sunt folosite ca sorcovă de Anul Nou, de copiii din Moldova, Muntenia, Oltenia, sudul Transilvaniei. De asemenea, se mai seamănă boabe de grâu în mici recipiente. Grâul, simbol al vieții, dacă a crescut des semnifică belșug și prosperitate, dacă el este mai firav și rar arată o avertizare.