În trecut, expresia „nu comentez” aruncată presei echivala, în mintea cititorilor, ascultătorilor sau privitorilor cu o recunoaștere a faptului că jurnaliștii au atins un subiect sensibil, ce merită explorat în continuare. PR-ul politic, însă, s-a adaptat în ultimii ani și, călcând pe erodarea din ce în ce mai acută a instituției jurnalismului, a inventat ceva mult mai periculos: trebuie să „meriți” să ți se răspundă la întrebare.

Am ajuns, astfel, să auzim astăzi cum politicienii împart jurnalismul în „presă bună” și „presă rea”, „jurnaliști buni” și „jurnaliști răi”. Iar publicul, în funcție de preferințe, a început să îi și creadă. Astfel, „presa bună” pune „întrebări pertinente”, „relatează obiectiv”, aduce „critici constructive”, în timp ce „presa rea” „hărțuiește”, „este lipsită de respect” sau „aservită” unor interese obscure, care niciodată nu sunt numite.

Nu e nicio coincidență că această tendință a început aproape în același timp cu explozia rețelelor sociale, care au spart codul societății și au radicalizat dezbaterea între diferite idei sau curente ideologice, împingând oamenii, din ce în ce mai mult, în bule în care participanții sunt de acord unii cu alții, indiferent cât de absurde ar fi ideile pe care le susțin: de la pământul plat, până la rețelele 5G care au cauzat pandemia COVID-19.

Mai mult ca niciodată, societatea este divizată în aceste bule, aceste micro-cosmosuri absurde, și nu se putea ca politicul să nu profite de acest lucru. Ideile politice nu mai adună oameni, ci îi dezbină, discursurile politicienilor nu mai unesc, ci provoacă frică de oricine e în afara bulei sau împărtășește alt set de valori.

Să îl luăm de exemplu pe liderul PNL Timiș și primarul Timișoarei, Nicolae Robu, fan înfocat al președintelui american Donald Trump, al cărui slogan l-a și copiat. „Facem Timișoara mai tare ca oricând”, sloganul cu care Robu candidează pentru al treilea mandat de primar al Timișoarei, este evident o combinație între „Make America Great Again” și „Keep America Great”, sloganurile din campaniile lui Trump.

Ca și Trump, liderul liberalilor timișeni nu suportă să fie contrazis. A avut grijă mai întâi să îndepărteze din filială orice voce critică, înconjurându-se doar de „yes men” pe care i-a racolat, uneori, chiar de pe băncile facultății. Oameni fără experiență, pe care i-a promovat în funcții cheie susținând că nu poate avea încredere în altcineva. Asemenea liderului american, este foarte activ pe rețelele sociale. A înființat o pagină de Facebook în numele apropierii de timișoreni, iar apoi a blocat accesul pe ea la sute, poate chiar mii de timișoreni. Și-a creat propria bulă, dacă vreți. Apoi s-a pregătit să o extindă și a început atacurile asupra presei. Pentru că presa era singura care putea să o spargă.

Inițial aceste episoade erau punctuale și răzlețe, timide chiar. Nu răspundea întrebărilor puse de un anume jurnalist critic, în timp ce îi „mângâia pe creștet” pe alții, pe care îi felicita pentru obiectivitate. Avea grijă să afle care sunt feudele în presa locală și, imediat ce critica o anumită publicație, se gudura pe lângă alta.

Din ce în ce mai încrâncenat față de jurnaliștii cu care trebuie să interacționeze, Robu, la fel ca Trump, s-a retras în online, unde, profitând de regulile de distanțare impuse de pandemia COVID-19, organizează conferințe de presă fără presă, pe Facebook. Nu pe Zoom, unde întrebările presei ar putea fi auzite de participanți. Pe pagina sa de Facebook, în bula sa din care a eliminat și elimină în continuare orice voce critică. Iar întrebările le primește pe un grup de WhatsApp și le citește doar pe cele care îi convin. Și doar dacă sunt puse de jurnaliștii pe care încă îi consideră „buni”.

Încet-încet, însă, tot mai mulți jurnaliști și publicații sau stații TV au ajuns pe lista neagră a lui Robu. Printre acestea se numără acum: Timiș Online, Opinia Timișoarei, Pressalert, Renașterea, Știri de Timișoara, Ziua de Vest, De Banat (publicații online), Realitatea TV, B1 și Digi 24. Iar lista poate continua. Vorbind despre jurnaliștii incomozi, nu s-a sfiit să folosească invective precum „prostituate” sau „nesimțiți” la adresa jurnaliștilor incomozi. Practic, toate publicațiile mari din Timișoara, precum și cel puțin trei posturi TV au fost înfierate, de-a lungul timpului, de primarul unuia dintre cele mai mari orașe ale țării.Timișoara.

Tolerate de unii confrați din presă, ignorate de societatea civilă și nesancționate de șefii săi politici, discursul anti-mass media al lui Robu este mai mult decât retorică. Pentru prima oară în istoria post-demebristă, un jurnalist timișorean a fost ținta unei tentative de asasinat. Dragoș Boța, căci despre el este vorba, a scris de-a lungul timpului mai multe anchete în care demonstra legăturile dintre interlopii din Timișoara și oameni aflați în anturajul primarului Nicolae Robu. Iritați de aceste dezvăluiri, interlopii au plănuit asasinarea jurnalistului, plan dejucat de DIICOT.

Evident, primarul Timișoarei s-a apărat și a susținut că orice legătură între el și acest plan abominabil poate fi doar produsul „unor minți bolnave”. Uitând, însă, că de-a lungul timpului l-a catalogat pe Boța drept „tonomat”, „nesimțit” și l-a acuzat de hărțuire. Iar atunci când un om politic influent vorbește astfel despre un jurnalist, unii s-ar putea să îl creadă. Interlopi sau cetățeni de bună credință, deopotrivă.

Timișoara, orașul în care s-a murit pentru libertatea de exprimare, devine o ilustrare a ceea ce se poate întâmpla atunci când presa nu este lăsată să-și facă meseria. Am trecut de la „altă întrebare” la „nicio întrebare, dacă nu îmi convine cine o pune sau cum o pune”. Când pui bandă adezivă pe gura presei, în aplauzele consilierilor tăi și ale susținătorilor, vocea societății nu mai poate fi auzită. Pentru că societatea, în orice democrație, este formată din oameni cu idei și concepții diverse, care trebuie să fie auzite și, eventual, dezbătute, nu trimise direct la groapa de gunoi pentru că nu coincid cu ale altora. „Este un paradox că fiecare dictator a ajuns la putere pe o campanie bazată pe dreptul la liberă exprimare. Ca imediat după ce a ajuns la putere să suprime orice drept la liberă exprimare, cu excepția propriului drept”, spunea în urmă cu aproape un secol cel de-al 31-lea Președinte al SUA, Herbert Hoover. Ar fi bine să și înțelegem ce a vrut să spună.

* Un articol realizat de tion.ro în colaborare cu Centrul pentru Jurnalism Independent