Dragobetele este o sărbătoare tradițională românească, sărbătorită anual pe 24 februarie.

Dragobete reprezintă un personaj din mitologia autohtonă, fiul Babei Dochia (care conform unei legende populare ar fi fost fiica regelui dac Decebal), care era un flăcău chipeș care cucerea orice fată îi ieșea în cale.

Dragobetele marchează atât începutul, cât şi sfârşitul unui nou anotimp şi al reînsufleţirii naturii.

În vremurile de demult și în anumite zone chiar şi astăzi, în această zi de mare sărbătoare, tinerii îmbrăcaţi în straie frumoase culeg din păduri flori ale primăverii, iar apoi fugăresc fetele din sat pentru a le săruta. Dacă băiatul îi era drag fetei, aceasta se lăsa prinsă, ulterior având loc şi sărutul considerat echivalent al logodnei. Sărbătoarea binecuvântează și aduce noroc astfel acestor cupluri.

Dacă vor ca iubirea să rămână vie de-a lungul întregului an, tinerii care formează un cuplu trebuie să se sărute în această zi.

În unele zone ale ţării, Dragobetele este asemănător ca simbolistica noptii de Bobotează. Fetele tinere, curioase să îşi afle ursitul, îşi pun busuioc sfinţit sub pernă.