Ziua de 1 mai a fost declarată Ziua Internațională a Muncii în anul 1889, în memoria victimelor grevei generale din Chicago. Decizia a fost luată după ce în 1886, la trei zile după protestele muncitorilor din Chicago, au avut loc mai multe incidente violente. La demonstraţiile din Piața Haymarket din Chicago, numărul greviștilor se ridicase la peste 65.000, iar o coloană de muncitori a plecat să se alăture unui protest al angajaților de la întreprinderea de prelucrare a lemnului „McCormick”.

Atunci, a intervenit poliția. Patru protestatari au fost împușcați și mulți alții au fost răniți. Evenimentele au escaladat şi numărul victimelor a crescut.

Ca urmare a manifestațiilor din acel an de pe 1 mai, muncitorii au obţinut scăderea timpului de lucru al unei zile la opt ore, fără scăderea salariului.

În România, ziua de 1 Mai a fost sărbătorită pentru prima dată de către mișcarea socialistă în 1890 și a fost numită „Ziua Solidarităţii Oamenilor Muncii“. Autoritățile comuniste din blocul socialist au transformat sărbătoarea într-o acţiune propagandistică. Au apărut şi celebrele mitinguri la care oamenii erau scoşi din fabrici şi duşi pe principalele bulevarde ale oraşelor pentru a ridica în slăvi regimul.

Astăzi, evenimentul corespunde cu exodul masiv al oamenilor spre locuri de picnic, cu mici, cârnaţi şi bere, cu petreceri în aer liber. Mulți aleg ca destinație și litoralul.