Gaz Metan Mediaş şi ACS Poli Timişoara s-au zbătut 80 de minute în mediocritate accentuată, într-o mare de greşeli, multe demne de etapele de cadeţi şi juniori din dezvoltarea profesională a fotbaliştilor, pentru ca în ultimele zece minute de joc să îşi aducă aminte că joacă pe cea mai importantă scenă fotbalistică a României.

Într-un meci în care jucătorii se plângeau că sunt răpuşi de o căldură de 20 de grade, cele două echipe s-au împiedicat reciproc aproape 40 de minute până a venit şi o ocazie reală de gol. A fost probabil una dintre cele mai slabe reprize ale campionatului, una în care, deşi fotbaliştii păreau să-şi dorească mai mult nu reuşeau să facă o preluare sau o pasă corectă. Gaz Metan a avut singurele ocazii decente ale jumătăţii, prima în minutul 41, prin Fernandes, cea de-a doua prin Rondon, de fapt o altă fază anemică în care Haruţ a fost acuzat de gazde că ar fi făcut henţ în careu.

Repriza a doua a fost salvarea unui meci care, dacă ar fi avut doar 45 de minute, ar fi fost exemplul ideal de „aşa nu!”. Timişoara putea deschide scorul în minutul 47, dar Munteanu nu a reuşit să ducă la bun sfârşit o acţiune bună, şutând pe lângă poartă, din poziţie ideală. Câteva minute mai târziu vine replica lui Rondon, care scapă singur cu Straton, dar portarul timişorenilor reuşeşte să respingă.

Minutul 59 aduce confirmarea faptului că un arbitru nu poate fi cu nimic mai bun decât un meci cu un nivel sub cel al mării. Gheorghe Găman orbeşte total, probabil din cauza soarelui, şi nu vede un fault clar ca lumina zilei în careul medieşean. Oliva este faultat mai mult decât evident de Sîrghi, dar arbitrul nu vede absolut nimic.

Finalul de meci avea să arate că ACS Poli Timişoara este o echipă de masochişti, că membrii acesteia trebuie chinuiţi pentru a-şi aduce aminte că ştiu să joace fotbal. Stimulaţi de faza penaltiului „orbitor”, timişorenii care au jucat din nou în roz bombon au o bară prin Vaşvari, care execută excelent o lovitură de pe partea stângă. Imediat, la faza următoare apare o pasă lungă, Artean visează şi aşteaptă efectiv să-i cadă în picior mingea, evident că asta nu se întâmplă, Rondon preia și avansează până în careul mic, pasează în dreapta spre Diogo şi acesta marchează lejer printre alţi trei jucători timişoreni aflaţi degeaba în zonă.

Timişorenii se trezesc brusc cu ideea de a-şi pregăti valizele pentru matineu şi îşi aduc aminte că pot juca un fotbal bun. La trei minute distanţă, Roman prinde din careu un voleu frumos, problema e că ţinta e portarul advers şi nu spaţiul porţii din jurul celui din urmă. Faza avea să prevestească egalarea, doar un minut mai târziu. Bîrnoi vine pe partea dreaptă, centrează în careu, Ciucur scapă de marcajul advers şi înscrie din careul mic.

După mult timp, Timişoara se poate spune că ar fi meritat victoria, dar asta nu s-a întâmplat.

Antrenorul Leo Grozavu avea să recunoască la finalul meciului, extrem de nervos, calitatea groaznică a spectacolului prestat de cele două echipe: ”Sunt supărat pentru că e foarte greu să aduci lumea la stadion cu un astfel de fotbal. Eu înțeleg că e presiune, că e căldură, nu ştiu ce căldură, dar dacă nu putem duce ar trebui să ne lăsăm cu toți. A fost un joc urât, cu multe greșeli, fără inimă pe alocuri”.