Săptămâna trecută a fost Ziua Mondială a Alimentației și, de la un post de tv, mi-a fost solicitat un interviu. La un moment dat, am fost întrebată care este mâncarea mea preferată. Răspunsul meu a lăsat poate de dorit, așa mi-a părut în ochii reporterului: mâncare de fasole, stropită deasupra cu ulei de dovleac sau ceapă rumenită, cu o salată generoasă de varză, ori de sfeclă roșie și hrean. Îmi era foame, era vremea prânzului în timpul interviului și asta mi-a venit în minte, o mâncare plină de nutrienți și sațietate!

Nu știu cum a fost primit îndemnul meu la simplitate și tradiție dar, cu siguranță eu m-am simțit foarte bine, amintindu-mi de bunica și bucatele ei alese… Mâncarea de fasole bătută, cu ceapă rumenită deasupra, stătea în cămară alături de borcanele cu lapte prins, nuci, varză murată, dovleac, prune uscate, dovleac… Asta-mi amintesc, de parcă ar fi și azi în fața mea, cămara bunicilor! Dacă e ceva de luat din trecut, comuniunea și firescul dintre om și natură, acesta este fără îndoială departe de omul de azi, aproape de ce poate însemna un altruism, pe diferite paliere, dacă vrei…

M-am simțiț mult mai bine făcând publică această declarație decât, într-o altă ocazie, când la aceeași întrebare am avut o rătăcire de moment, pomenind de avocado. Ei bine, un tânăr imediat m-a apostrofat: ”De câtă apă e nevoie pentru creșterea unui avocado, și ce muncă grea depun ce-i care îl cultivă și cresc aceste fructe, pentru ca noi, europenii, să ne răsfățăm cu ei, oare știți?” A fost un moment în care am simțit că-mi ard urechile, îmi amintesc bine… I-am dat dreptate, avea dreptate! De atunci, sunt mai rezervată și în consum, și în felul în care acționez și gândesc. Apropo, din nou, de altruismul alimentar…

Am învățat în timp că-i important să prețuiesc prin atenție, pe cei care contribuie la consolidarea dietei zilnice – dietă însemnând felul în care aleg să mă hrănesc, așa cum e lăsat acest termen de Hipocrate, Părintele Medicinei. Sunt atentă să nu fie vorba doar despre mine… Am recunoștință față de mâinile muncite ale oamenilor din piață, atunci când merg în piața producătorilor locali. Și, cu respect, spun ”Săru mâna!”, după fiecare masă.

Te-ai putea întreba intrigat, dacă nu ai reflectat vreodată asupra celor scrise aici, ce legătură au toate acestea cu bunăstarea ta. Și, da, este o întrebare pertinentă! Argumentul meu, este nivelul de conștiință la care te afli și tu, și eu, la care suntem cu toții, un nivel ce ne provoacă la noi alegeri care contează enorm, de aici înainte…

• fiecare gospodărie aruncă zilnic o cantitate imensă de mâncare, trăim o abundență cum n-a mai fost;

• numărul persoanelor obeze a întrecut pe cel al persoanelor care mor de foame, zilnic;

• din anul 1960 și până astăzi, greutatea medie a unui adult din SUA a crescut cu 11,8 kg, iar aceasta nu se datorează vreunei schimbări genetice!

• boli metabolice extrem de agresive și răspândite, au ca și punct de plecare supra-alimentația;

• boli degenerative neuronale, afecțiunile psihice sunt prezente în toate studiile anterioare, ca fiind principalele afecțiuni pentru care medicina va cheltui cei mai mulți bani. Da, în locul bolilor cardio-vasculare, vin cele mentale, în următorii 10 ani!

Mă opresc, să te opresc și pe tine și să reflectezi un pic: ce ar putea însemna și pentru tine, regimul alimentar altruist? Ce ai putea face mai bine, pentru tine, în aceste vremuri de schimbare și adaptare? Să îți fie bine și ție, să le fie bine și celor din jur… Iar natura, să fie și ea prosperă și protejată de om…

foto: Lavinia Bratu

[relatedArticles]