Evenimentul are loc după secole de dominaţie sârbă şi după un război care a ucis peste zece mii de oameni. Kosovo constituie una dintre regiunile cu cele mai profunde semnificaţii pentru istoria poporului sârb. Provincia a constituit în Evul Mediu adevăratul centru cultural, religios şi politic al regatului medieval al Serbiei.
În cele cinci secole de ocupaţie otomană, profilul etnic al provinciei s-a schimbat. Albanezii, dintre care mulţi erau musulmani, au devenit majoritari. Ei au beneficiat de autonomie în perioada conducerii Iugoslaviei de către Josep Broz Tito, dar Slobodan Miloşevici a pus capăt acestei situaţii.
În 1995, imediat după acordul de la Dayton care a pus capăt războiului din Bosnia-Herţegovina, o parte a albanezilor kosovari a creat Armata de Eliberare din Kosovo. Membrii acestei mişcări au declanşat o serie de atacuri împotriva forţelor de ordine sârbe dar şi a civililor.
Situaţia s-a agravat în 1998, iar misiunea OSCE condusă de Richard Holbrooke a dus la o încheierea unui acord de încetare a focului şi retragerea parţială a unor trupe ale armatei federale din Kosovo.
La 16 ianuarie 1999, în oraşul Racak au fost găsite cadavrele a 45 de albanezi ucişi de armata sârbă.
La 6 februarie 1999, la Rambouillet, în Franţa, au început tratativele între Serbia şi puterile occidentale.
În urma eşecului negocierilor, la 24 martie 1999 a început ofensiva aeriană a Alianţei Nord-Atlantice asupra Serbiei pentru a se pune capăt epurărilor etnice dispuse de regimul lui Miloşevici în Kosovo. Ofensiva a durat 78 de zile, până pe 11 iunie 1999, când Serbia a cedat.
În următorul deceniu, Kosovo, deşi încă parte componentă a Serbiei, s-a aflat sub protecţia forţelor NATO desfăşurate în provincie.
Citiți principiile noastre de moderare aici!