Comitetul Nobel norvegian a decis ca Premiul Nobel pentru Pace pentru anul 2022 să meargă la o persoană și către două organizații.

Laureații Premiului pentru Pace reprezintă societatea civilă din țările lor de origine. Ei promovează dreptul de a critica puterea și de a proteja drepturile fundamentale ale cetățenilor. De asemenea, au depus un mare efort pentru a documenta crimele de război, încălcările drepturilor omului și abuzurile puterii.

Cine sunt câștigătorii

Ales Bialiatski, activist din Belarus

Ales Bialiatski a fost unul dintre inițiatorii mișcării pentru democrație care a apărut în Belarus la mijlocul anilor 1980. Și-a dedicat viața promovării democrației și dezvoltării pașnice în țara sa natală. Printre altele, a fondat organizația Viasna (Primăvara) în 1996, ca răspuns la controversatele amendamente constituționale care au conferit președintelui puteri dictatoriale și care au declanșat demonstrații de amploare. Viasna a oferit sprijin pentru demonstranții încarcerați și pentru familiile acestora. În anii care au urmat, Viasna s-a transformat într-o organizație pentru drepturile omului cu o bază largă, care a documentat și a protestat împotriva folosirii torturii de către autorități împotriva prizonierilor politici.

Autoritățile guvernamentale au încercat în repetate rânduri să-l reducă la tăcere. Bialiatski fost arestat din 2011 până în 2014. În urma unor demonstrații de amploare împotriva regimului în 2020, a fost arestat din nou. El este în continuare deținut fără proces. Totuși, Bialiatski nu a renunțat să lupte pentru drepturile omului și democrație în Belarus.

Organizația rusă Memorial

A fost înființată în 1987 de către activiști pentru drepturile omului din fosta Uniune Sovietică, care doreau să se asigure că victimele opresiunii regimului comunist nu vor fi niciodată uitate. Printre fondatori s-au numărat Andrei Saharov, laureat al Premiului Nobel pentru Pace, și Svetlana Gannushkina, militantă pentru drepturile omului. Memorialul se concentrează pe ideea că această confruntare a crimelor din trecut este esențială pentru prevenirea altora noi.

După prăbușirea Uniunii Sovietice, Memorial a crescut și a devenit cea mai mare organizație pentru drepturile omului din Rusia. Pe lângă înființarea unui centru de documentare privind victimele epocii staliniste, Memorial a compilat și sistematizat informații privind opresiunea politică și încălcările drepturilor omului în Rusia. Memorial a devenit cea mai autorizată sursă de informații despre prizonierii politici din centrele de detenție din Rusia.

De asemenea, organizația s-a aflat în prima linie a eforturilor de combatere a militarismului și de promovare a drepturilor omului și a guvernării bazate pe statul de drept.

În 2009, șefa filialei Memorial din Cecenia, Natalia Estemirova, a fost ucisă din cauza acestei activități.

Activiștii societății civile din Rusia sunt supuși de mulți ani la amenințări, încarcerări, dispariții și asasinate. Ca parte a hărțuirii guvernamentale a organizației Memorial, organizația a fost catalogată încă de la început drept „agent străin”. În decembrie 2021, autoritățile au decis ca Memorial să fie lichidat cu forța, iar centrul de documentare să fie închis definitiv. Desființările au devenit efective în lunile următoare, dar oamenii din spatele Memorial refuză să fie închiși. Într-un comentariu cu privire la dizolvarea forțată, președintele Yan Rachinsky a declarat: “Nimeni nu intenționează să renunțe”.

Centrul pentru libertăți civile din Ucraina

A fost înființat la Kiev în 2007 cu scopul de a promova drepturile omului și democrația în Ucraina. A luat poziție pentru a consolida societatea civilă ucraineană și a exercitat presiuni asupra autorităților pentru a face din Ucraina o democrație cu drepturi depline. Pentru a transforma Ucraina într-un stat guvernat de statul de drept, Centrul pentru Libertăți Civile a pledat activ pentru ca Ucraina să se afilieze la Curtea Penală Internațională.

După invazia Rusiei în Ucraina în februarie 2022, Centrul pentru Libertăți Civile s-a angajat în eforturile de identificare și documentare a crimelor de război comise de Rusia împotriva populației civile ucrainene. În colaborare cu parteneri internaționali, centrul joacă un rol de pionierat în vederea tragerii la răspundere a celor vinovați.

Prin acordarea Premiului Nobel pentru Pace pentru anul 2022 lui Ales Bialiatski, Memorial și Centrului pentru Libertăți Civile, Comitetul Nobel norvegian dorește să onoreze trei campioni remarcabili ai drepturilor omului, democrației și coexistenței pașnice în țările vecine Belarus, Rusia și Ucraina.

102 premii Nobel pentru pace, excepție fac 19 ani

Potrivit testamentului lui Alfred Nobel, premiul pentru Pace trebuie acordat „persoanei care a realizat cea mai amplă sau cea mai bună activitate în favoarea fraternității între națiuni, pentru abolirea sau reducerea armatelor permanente și pentru organizarea și promovarea congreselor de pace”.

Din 1901, au fost acordate 102 premii Nobel pentru pace. Acesta nu a fost acordat în 19 ani: în 1914, 1915, 1916, 1918, 1923, 1924, 1928, 1932, 1939, 1940, 1941, 1942, 1943, 1948, 1955, 1956, 1966,1967 și 1972.

„Dacă niciuna dintre activitățile luate în considerare nu se dovedește a fi de importanța indicată în primul paragraf, premiul în bani va fi rezervat până în anul următor. Dacă, chiar și atunci, premiul nu poate fi acordat, suma va fi adăugată la fondurile rezervate ale fundației”, se precizează în statutul Fundației Nobel.

În timpul Primului și celui de-al Doilea Război Mondial, au fost acordate mai puține premii Nobel.

• 69 de premii pentru pace au fost acordate unui singur laureat.
• 31 de premii pentru pace au fost împărțite de doi laureați.
• 2 premii pentru pace au fost împărțite între trei persoane. Premiul Nobel pentru Pace din 1994 a fost acordat lui Yasser Arafat, Shimon Peres, Yitzhak Rabin, iar Premiul Nobel pentru Pace din 2011 a fost acordat lui Ellen Johnson Sirleaf, Leymah Gbowee și Tawakkol Karman.

O singură persoană a refuzat premiul

Premiul Nobel pentru Pace a fost acordat unui număr de 137 de laureați – 109 persoane și 28 de organizații. Comité International de la Croix Rouge (Comitetul Internațional al Crucii Roșii) a fost premiat de trei ori, iar Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați a fost premiat de două ori, astfel sunt 109 persoane și 25 de organizații care au primit Premiul Nobel pentru Pace.

Până acum, cea mai tânără laureată a Premiului Nobel pentru Pace este Malala Yousafzai, care avea 17 ani când a primit premiul pentru pace în 2014.

Cel mai în vârstă laureat al Premiului Nobel pentru Pace până în prezent este Joseph Rotblat, care avea 87 de ani când a primit premiul în 1995.

Politicianul vietnamez Le Duc Tho, laureat al Premiului Nobel pentru Pace în 1973 împreună cu secretarul de stat american Henry Kissinger, este singura persoană care a refuzat Premiul Nobel pentru Pace. Amândoi au primit premiul pentru negocierea acordului de pace din Vietnam. Le Duc Tho a declarat că nu a fost în măsură să accepte Premiul Nobel, invocând drept motiv situația din Vietnam.

Laureați ai Premiului Nobel pentru Pace care sunt în arest în momentul decernării premiului: pacifistul și jurnalistul german Carl von Ossietzky, politicianul birmanez Aung San Suu Kyi, activistul chinez pentru drepturile omului Liu Xiaobo.

Premiul Nobel pentru Pace postum

Există un singur Premiu Nobel pentru Pace post-mortem, acordat lui Dag Hammarskjöld în 1961. Din 1974, Statutul Fundației Nobel prevede că un premiu nu poate fi acordat postum, cu excepția cazului în care decesul a survenit după anunțarea premiului Nobel.

Înainte de 1974, Premiul Nobel a fost acordat postum și lui Erik Axel Karlfeldt (Premiul Nobel pentru Literatură 1931).