Joaquin “El Chapo” Guzman este liderul cartelului Sinaloa, fiind unul dintre cei mai cunoscuți traficanți de droguri din lume. El Chapo a evadat în iulie 2015 din penitenciarul de maximă securitate Altiplano, el fugind printr-un tunel săpat de membrii cartelului de droguri pe care îl conduce.

Vineri acesta a fost capturat din nou de autoritățile mexicane, după ce i-a acordat un interviu actorului Sean Penn. Cei doi s-au întâlnit în secret în octombrie 2015, în jungla mexicană, întâlnirea fiind intermediată de actrița mexicană Kate del Castillo.

În urma acestui interviu Penn este cercetat de autorităţile americane, întrucât actorul s-a aflat în contact cu Guzman timp de mai multe luni, fără a furniza autorităților informații despre interlopul mexican.

Potrivit Associated Press, interviul cu Sean Penn a ajutat autorităţile mexicane să identifice locul în care se afla El Chapo, care a fost capturat şi retrimis în închisoare, în cursul zilei de vineri.

Interviul integral realizat de Sean Penn cu Joaquin “El Chapo” Guzman pentru revista Rolling Stone, tradus de Mediafax:

Sean Penn: Cum a fost copilăria ta?

El Chapo: Îmi amintesc că, de când aveam şase ani şi până acum, părinţii mei formau o familie foarte modestă, foarte săracă, îmi amintesc cum mama făcea pâine în casă pentru a hrăni familia. Eu aş fi vândut-o, dar am vândut portocale, am vândut băuturi, am vândut bomboane. Mama mea, care era o bună muncitoare, a muncit din greu. A cultivat porumb şi fasole. Eu aveam grijă de vitele bunicii mele şi tăiam lemnele.

S.P.: Şi cum ai ajuns să te implici în afacerile cu droguri?

E.C.: Ei bine, de pe la 15 ani şi după aceea, în zona de unde provin, Badiraguato, am crescut la o fermă, La Tuna, iar în acea regiune, până astăzi, nu există oportunităţi pentru locuri de muncă. Singurul mod de a face rost de bani pentru mâncare, de a supravieţui, este de a cultiva mac, marijuana, iar eu am început la acea vârstă să le cultiv şi să le vând. Asta e partea pe care pot să ţi-o spun.

S.P.: Cum ai plecat de acolo? Şi cum te-ai extins?

E.C.: De acolo, de la fermă, am plecat la vârsta de 18 ani şi m-am dus întâi la Culiacan, apoi am mers la Guadalajara, dar niciodată fără să vin mai întâi în vizită la ferma familiei mele, chiar până astăzi, pentru că mama mea, slavă Domnului, este în viaţă, trăieşte acolo la fermă, la La Tuna. Aşa au decurs lucrurile.

S.P.: Cum s-a schimbat viaţa familiei tale, de atunci şi până acum?

E.C.: Foarte bine – copiii mei, fraţii mei, nepoţii mei. Se înţeleg între ei foarte bine, ca o familie normală. E foarte bine.

S.P.: Iar acum, că eşti liber, cum te afectează acest lucru?

E.C.: Ei bine, în privinţa faptului că sunt liber – sunt fericit, pentru că libertatea e cu adevărat frumoasă, dar simt şi presiune, dar asta este ceva normal pentru mine, pentru că a trebuit să fiu atent timp de mulţi ani în anumite oraşe. Altfel, nu, nu simt nimic care ar putea să îmi afecteze sănătatea şi mintea. Mă simt bine.

S.P.: E adevărat ceea ce se spune, că drogurile distrug omenirea şi provoacă multe daune?

E.C.: Ei bine, e o realitate că drogurile produc distrugeri. Din păcate, aşa cum am spus, acolo unde am crescut eu, nu exista o altă cale şi nici acum nu există o altă modalitate de a supravieţui, niciun fel de a lucra în economie, pentru a putea să trăieşti.

S.P.: Crezi că este adevărat când se spune că tu eşti acela care se face vinovat de nivelul ridicat al dependenţei de droguri din lume?

E.C.: Nu, asta e fals, pentru că, în ziua în care eu nu voi mai exista, acel nivel de dependenţă nu va începe deloc să scadă. Traficul de droguri să scadă? Asta e fals.

S.P.: A crescut şi s-a extins afacerea ta cu droguri atunci când erai în închisoare?

E.C.: Din câte pot să spun şi din câte cunosc, totul a rămas la fel. Nimic nu a scăzut. Nimic nu a crescut.

S.P.: Ce poţi să spui despre violenţa ataşată acestui tip de activitate?

E.C.: Parţial, e cauzată de faptul că anumite persoane sunt deja afectate, crescând cu tot felul de probleme, apoi există şi anumite invidii personale, unii au informaţii despre alţii. Acestea sunt lucrurile care creează violenţă.

S.P.: Te consideri o persoană violentă?

E.C.: Nu, domnule!

S.P. Eşti predispus la violenţă sau o foloseşti doar ca ultimă soluţie?

E.C.: Uite cum stă treaba, tot ceea ce fac eu este să mă apăr, nimic mai mult. Dacă eu sunt acela care începe problemele? Niciodată!

S.P.: Care este părerea ta despre situaţia din Mexic, care e perspectiva pentru Mexic?

E.C.: Ei bine, traficul de droguri este deja parte a culturii care provine de la strămoşii noştri. Şi nu doar în Mexic. Se întâmplă la scară mondială.

S.P.: Consideri că activitatea ta, organizaţia ta, reprezintă un cartel?

E.C.: Nu, domnule, deloc. Pentru că oamenii care îşi dedică vieţile acestei activităţi nu depind de mine.

S.P.: Cum a evoluat acest business din momentul în care ai început afacerea şi până azi?

E.C.: Diferenţa e mare. Azi există multe droguri, iar, atunci, singurele pe care le cunoşteam erau marijuana şi opiul.

S.P.: Care e diferenţa între oamenii de acum şi cei de atunci?

E.C.: E o mare diferenţă, pentru că acum, zi după zi, satele devin mai mari, devenim tot mai mulţi şi există feluri diferite de a gândi.

S.P.: Care este viitorul pentru această afacere? Crezi că va dispărea? Sau va creşte?

E.C.: Nu, nu se va încheia, pentru că timpul trece, apar tot mai mulţi oameni, iar acest business nu se va sfârşi niciodată.

S.P.: Crezi că activităţile teroriste din Orientul Mijlociu vor avea vreun impact – în orice fel – asupra viitorului traficului de droguri?

E.C.: Nu, domnule. Nu vor schimba nimic.

S.P.: Ai văzut cum au decurs ultimele zile ale lui Escobar. Cum crezi că vor fi ultimele zile ale tale?

E.C.: Ştiu că într-o zi voi muri. Sper că se va întâmpla din cauze naturale.

S.P.: Administraţia americană crede că guvernul mexican nu vrea să te aresteze. Ceea ce vor ei de fapt este să te ucidă. Ce crezi despre asta?

E.C.: Nu, cred că dacă mă vor găsi, mă vor aresta, desigur.

S.P.: Cu tot respectul pentru activităţile tale, ce crezi despre impactul lor asupra Mexicului? Crezi că au un impact substanţial?

E.C.: Absolut deloc. Deloc.

S.P.: De ce?

E.C.: Pentru că traficul de droguri nu depinde doar de o persoană. Depinde de multe persoane.

S.P.: Care este părerea ta despre cine este de vină, cei care vând droguri sau oamenii care consumă droguri şi creează o cerere pentru ele? Care este relaţia dintre producţie, vânzare şi consum?

E.C.: Dacă nu exista consum, nu ar exista nici vânzări. E adevărat, consumul, zi după zi, devine tot mai mare. Aşadar, drogurile se vând şi se tot vând.

S.P.: Am tot auzit fraze precum “avocado e bun pentru tine”, “lămâia e bună pentru tine”, “guanabana e bună pentru tine”. Dar n-am auzit niciodată pe cineva care să facă o astfel de reclamă unor droguri. Ai făcut vreodată ceva pentru a determina publicul să consume mai multe droguri?

E.C.: Deloc. Asta atrage atenţia asupra ta. Oamenii, într-un fel, vor să ştie cum te face să te simţi un anumit drog sau ce gust are. Apoi, dependenţa devine tot mai mare.

S.P.: Ai vreun vis? Visezi uneori?

E.C.: Da, lucruri normale. Dacă visez zilnic? Nu.

S.P.: Însă trebuie să ai anumite visuri, anumite speranţe pentru viaţă?

E.C.: Vreau să trăiesc cu familia mea, atâtea zile câte mi-o da Dumnezeu.

S.P.: Dacă ai putea să schimbi lumea, ai face-o?

E.C.: Pentru mine… sunt fericit cu felul în care sunt lucrurile acum.

S.P.: Cum este relaţia cu mama ta?

E.C.: Relaţia cu mama mea? E perfectă. Ne înţelegem foarte bine.

S.P.: E o relaţie de respect?

E.C.: Da, domnule, respect, afecţiune şi iubire.

S.P.: Cum vezi viitorul pentru fiii şi fiicele tale?

E.C.: Foarte bun. Se înţeleg bine. Familia e apropiată.

S.P. Dar al vieţii tale? Cum ţi s-a schimbat viaţa, cum ai trăit după ce ai evadat din închisoare?

E.C.: Simt o mare fericire – datorită libertăţii mele.

S.P.: Ai consumat vreodată droguri?

E.C.: Nu, domnule. Cu mulţi ani înainte, da, am încercat câteva. Dar dacă sunt dependent? Nu.

S.P.: În urmă cu cât timp?

E.C.: Nu am mai consumat droguri în ultimii 20 de ani.

S.P.: Nu te îngrijorează ideea că ai putea să îţi expui familia în faţa unor riscuri mari prin evadarea ta?

E.C. : Ba da, domnule.

S.P.: În timpul evadării tale recente, ai căutat libertatea cu orice preţ, în defavoarea oricui?

E.C.: Nu m-am gândit niciodată că voi face rău cuiva. Tot ce am făcut a fost să îl rog pe Dumnezeu, iar lucrurile s-au aranjat bine. Totul a fost perfect. Acum sunt aici, slavă Domnului!

S.P.: Ai evadat de două ori, merită menţionat acest aspect, şi fără violenţă.

E.C.: Pentru mine, lucrurile nu se rezumă la asta. În alte situaţii, aşa cum s-a văzut, lucrurile s-au întâmplat diferit, dar acum, nu am folosit nicio violenţă.

S.P.: Având în minte ce s-a scris despre tine, ce se poate vedea la TV, lucrurile care se spun despre tine în Mexic, ce fel de mesaj ai vrea să transmiţi poporului mexican?

E.C.: Ei bine, pot să spun că este normal ca oamenii să aibă sentimente amestecate, deoarece unii oameni mă cunosc, iar alţii nu mă cunosc. Acesta este motivul pentru care spun că este normal. Pentru că aceia care nu mă cunosc pot să aibă dubiile lor atunci când trebuie să spună dacă eu sunt o persoană bună sau nu.

S.P.: Dacă ţi-aş cere să te defineşti ca persoană, dacă ţi-aş cere să pretinzi că nu eşti Joaquin, că eşti o persoană care îl cunoaşte mai bine decât oricine altcineva din lume, cum te-ai autodefini?

E.C.: Ei bine, dacă l-aş cunoaşte – cu respectul cuvenit şi din punctul meu de vedere – e o persoană care nu vrea în niciun caz să creeze probleme. În niciun caz.