Dacă generaţia lui Mahatma Gandhi şi Jawaharlal Nehru a obţinut independenţa Indiei, Indira Gandhi a transformat ţara într-o mare putere şi membru al clubului puterilor nucleare.
A fost, totodată, una dintre cele mai controversate personaje ale scenei politice, succesele în politica externă fiind dublate de eşecuri, abuzuri şi chiar atrocităţi în politica internă. În pofida acestor evidenţe, figura ei a căpătat proporţii mitice şi a devenit simbolul unei Indii moderne, pline de contradicţii, dar dinamice.
Născută la 19 ianaurie 1917, într-o veche familie cu rădăcini în casta brahmanilor, Indira Ghandi a fost fiica primului premier al Indiei independente, Jawaharlal Nehru. Asemenea tuturor vlăstarelor elitei Imperiului Britanic, a studiat la Oxford. După 1947, când India a ieşit de sub dominaţia colonială britanică, Indira Ghandi a intrat în politică, a luat parte, alături de tatăl său, la multe dintre turneele diplomatice. A fost de două ori premier al Indiei, timp de 15 ani.
În plan extern, Indira Ghandi a optat pentru apropierea de Uniunea Sovietică cu care a semnat un Tratat de Prietenie şi Asistenţă Reciprocă. Prestigiul ei a crescut după victoria împotriva Pakistanului, în 1971, şi detonarea primei bombe nucleare construite în India, în 1974. Reputaţia de om politic ferm şi abil a fost afectată serios de acuzaţiile de corupţie, nivelul scăzut de trai şi inflaţia galopantă.
În 1977, formaţiunea politică a Indirei Ghandi, Congresul Naţional Indian, a pierdut alegerile. A revenit totuşi la putere, iar în perioada celui de-al doilea mandat şi-a concentrat eforturile asupra lichidării tendinţelor secesioniste ale minorităţii sikh din Punjab. La 3 iunie 1984, Gandhi a ordonat asaltul asupra templului sikh de la Amritsar şi aproximativ 20 de mii de persoane au fost ucise.
La 31 octombrie 1984, ea a fost asasinată de doi miliari sikh din garda sa personală, în timpul unui interviu luat de actorul britanic Peter Ustinov.
Citiți principiile noastre de moderare aici!