Potrivit producției, care urmează să fie difuzată sâmbătă, cercetarea a fost condusă de geneticianul Turi King – specialistul care, în 2012, a identificat rămășițele regelui Richard al III-lea al Angliei (1483–1485).

Studiul s-a bazat pe o bucată de material textil pătată cu sânge, provenită de pe canapeaua pe care Hitler s-ar fi aflat în momentul sinuciderii sale. Conform documentarului, intitulat „ADN-ul lui Hitler. Proiectul unui dictator”, proba a fost colectată în mai 1945, când soldații aliați au descoperit buncărul din Berlin; unul dintre ei a păstrat atunci o parte din material, care a fost recent analizată pentru secvențierea ADN-ului.

Rezultatele confirmă informațiile medicale descoperite în 2010 de cercetători germani în arhivele închisorii Landsberg, unde Hitler fusese încarcerat în 1923. În acele documente, un medic nota că acesta suferea de criptorhidie dreaptă – o coborâre incompletă a unui testicul.

Specialiștii afirmă că până la 10% dintre persoanele cu sindrom Kallmann prezintă și micropenis, iar principalul simptom al afecțiunii este nivelul scăzut sau variabil de testosteron.

Documentarul explorează nu doar aspecte legate de dezvoltarea sexuală a lui Hitler, ci și originea sa genetică și profilul psihologic.

„Dacă Hitler și-ar fi văzut propriul profil genetic, probabil s-ar fi condamnat singur la camera de gazare”, afirmă Turi King.

Totuși, ea subliniază că analizele nu indică existența unor strămoși evrei, contrar unor speculații anterioare, și adaugă: „Genetica nu poate justifica în niciun fel ceea ce a făcut Hitler.”