El Niño este un fenomen climatic natural care determină încălzirea apelor din centrul și estul Oceanului Pacific ecuatorial și influențează vremea la nivel global. Acesta poate provoca secete în unele regiuni și inundații în altele, iar, împreună cu încălzirea globală, a contribuit la înregistrarea unor temperaturi record în ultimii ani.

Cercetătorii au testat efectele în simulări

Autorii studiului au analizat posibilitatea introducerii în nori a unor particule de sare marină, care ar crește capacitatea acestora de a reflecta radiația solară înapoi în spațiu.

Ideea a pornit de la observațiile făcute după incendiile de vegetație din Australia din perioada 2019-2020, când particulele de fum au dus la creșterea luminozității norilor și au influențat formarea fenomenului La Niña.

Cu ajutorul unui model climatic, cercetătorii au simulat intervenția în timpul episoadelor El Niño din 1997-1998 și 2015-2016. Rezultatele arată că metoda ar avea cele mai bune efecte dacă ar începe în luna iunie și ar continua până în februarie, anul următor.

Potrivit simulărilor, sporirea luminozității norilor ar inversa o mare parte dintre efectele asociate fenomenului El Niño, reducând temperaturile în regiunile afectate de încălzire și modificând distribuția precipitațiilor.

Aplicarea metodei ridică însă numeroase semne de întrebare

Cercetătorii atrag atenția că tehnologia necesară nu este încă disponibilă la scară largă. Estimările arată că aproximativ 2.400 de avioane ar trebui echipate cu sisteme capabile să pulverizeze particule de sare marină în atmosferă, iar tehnologia aflată în prezent în testare este încă departe de performanțele necesare.

Studiul evidențiază și posibile efecte secundare. Simulările indică faptul că intervenția ar putea determina încălzirea unor regiuni din Europa și Asia, iar impactul repetării acestei metode asupra echilibrului climatic pe termen lung nu este cunoscut.

„Un alt neajuns este faptul că noi nu am analizat efectele pe termen lung”, a declarat Jessica Wan, autoarea principală a studiului.

Cercetătoarea susține că geoingineria nu ar trebui privită ca un înlocuitor al reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră, ci ca o posibilă soluție pentru limitarea efectelor celor mai severe ale schimbărilor climatice, în paralel cu măsurile pe termen lung.

„Am depășit deja momentul în care simpla oprire a emisiilor ar fi fost suficientă pentru a evita problemele. Suntem deja angajați pe o traiectorie de încălzire. Așadar, perspectiva mea asupra geoingineriei este următoarea: Cum putem atenua cele mai grave impacturi în timp ce lucrăm la o soluție pe termen lung?”, a mai explicat autoarea studiului.