Au fost făcute foraje noi şi reabilitate reţelele. Apoi s-a luat măsura branşării populaţiei. Apa a fost introdusă în case şi pentru ca utilizatorii să o plătească şi astfel să o utilizeze raţional. Cişmelele stradale au fost desfiinţate, ceea ce înseamnă că doar cine e racordat poate fi beneficiar. Investiţiile s-au făcut cu bani guvernamentali, în mare parte. Sunt contracte, sunt bugetări făcute, iar lucrările sunt gata. Doar că, de doi ani, Guvernul „a uitat” să achite un rest de 900 000 de lei. Inutil să amintim că primarul Petru Carebia nu are aceeaşi culoare politică cu domnii din Executiv…
Apa a ajuns în casele oamenilor înaintea canalizării. Şi cu aceasta e o altă poveste. Execuţia a pornit cu o finanţare din fondurile europene, prin programul SAPARD, Coşteiu fiind printre primii beneficiari. Lucrările pe primul proiect au fost finalizate repede, în 2007, iar de atunci s-a mers mai încet. S-a reuşit introducerea canalizării în centrul de comună, pe strada principală din Ţipari şi într-o mică zonă din satul Păru. Un proiect ulterior a fost finanţat cu întreruperi. Reţeaua a fost extinsă, a fost realizată şi staţia de epurare, însă din cele cinci staţii de pompare funcţionează doar una. Explicaţia e simplă: nu sunt bani pentru echiparea lor. La Hezeriş şi Valea Lungă, sate mai mici şi situate mai departe de centrul de comună, nu se pune problema introducerii canalizării. Iniţial, toate aceste investiţii au fost prevăzute întrun proiect integrat, care a fost depus la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. A căzut din mai multe motive, neimputabile edililor locali. Costurile cu avizele, cu expertizele şi cu întocmirea documentaţiei au depăşit 300 000 de lei, bani care s-au pierdut, dar care ar fi fost buni pentru diverse alte lucrări în Coşteiu. Acum, proiectul a fost împărţit, cu drumurile într-o parte şi cu un after-school şi o grădiniţă cu program prelungit, în alta. Din fonduri locale s-a înaintat însă cu pietruirea unor străzi, urmând ca acum să înceapă lucrările în parcul localităţii, precum şi la căminele culturale.
O problemă deosebită o reprezintă însă vechiul pod peste Timiş, care dă spre satul Jabăr, comuna Boldur. Oamenii au terenuri acolo, pe care însă nu le pot lucra decât dacă ocolesc foarte mult. Structura de lemn a putrezit şi s-a şubrezit în timp, însă deocamdată Consiliul Judeţean Timiş nu a găsit resurse pentru a-l repune în siguranţă. Noroc că oamenii nu se mai prea omoară cu agricultura. Primarul Petru Carebia, care e veterinar de meserie, dă şi câteva exemple semnificative: înainte se înregistrau pe raza comunei 1500 de porci, iar acum dacă sunt 200. Numărul de bovine a scăzut de la 600 la o sută. Parcă în ultimul timp s-a mai revenit la munca pământului. Au fost înfiinţate şi zece solarii destul de mari. Ar fi şi păcat, deoarece terenul dintre Timiş şi Bega este de foarte bună calitate. Cei mai mulţi locuitori lucrează pe la fabricile din Lugoj, căci în Coşteiu nu sunt firme importante care să absoarbă forţa de muncă.
Şcolari sunt în jur de 170, cei mai mulţi învăţând la Coşteiu, unde există şi clasele V-VIII. Şcoli primare sunt la Ţipari şi Hezeriş, dar la aceasta din urmă vin puţini copii. Îmbucurător e însă faptul că sunt o sută de copii la grădinţă, ceea ce înseamnă că numărul de elevi va creşte în curând. De aceea, edilii locali acordă o atenţie sporită spaţiilor de învăţământ. Acestea au fost renovate, au centrale termice şi au fost dotate cu toate cele necesare unei bune activităţi.
Citiți principiile noastre de moderare aici!