Leopold Auerbach este cel care a descoperit în secolul XIX faptul că peretele intestinului este căptușit cu celule nervoase. A și dat o denumire acestui strat de celule ganglionare ce permite controlul mișcărilor și a cărui funcție principală este a face să înainteze alimentele de-a lungul tubului digestiv. ”Plexul lui Auerbach”, așa l-a denumit. Tot în acest secol, Bayliss și Ernest Starling au secționat legăturile nervoase dintre creier și intestinele unui câine. Și, surprinzător, activitatea digestivă a acestuia a continuat într-o manieră aproape normală. De aici, concluzia a fost clară: sistemul nervos enteric este autonom și nu depinde de comenzile vreunui ”comandor”, cum ar fi creierul.