Paul Opincă este de profesie inginer automatist la o multinațională, însă anual, în fiecare sfârșit de săptămână, din 1 mai până la finalul lunii octombrie, poate fi găsit pe aerodromul GoJump din Sânmihaiu German, unde profesează ca instructor de parașutism. Zboară alături de clienți într-un avion Cessna 172 și ne-a dezvăluit că are o oarecare teamă de înălțime.

Nu ți-e frică de înălțime?

N-aș putea să spun că nu mi-e frică de înălțime. Dacă nu sunt asigurat de nimic, atunci nu am emoții plăcute când stau lângă o margine de stâncă sau de bloc. Dar, de exemplu la cățărat, dacă știu că am hamul de alpinism pe mine, atunci știu că sunt în siguranță. La fel și în ușă la avion când am echipamentul, parașuta în spate, știu că eu controlez situația.

Faci și alpinism? Unde te cațeri?

Da. Acum mă cațăr în principal la sala de cățărat. La stâncă m-am cățărat în Piatra Craiului, la Bâlea Lac, Retezat, Herculane, etc.

Cum ai decis să devii instructor de parașutism și când ai sărit prima dată cu parașuta?

Prima dată când am sărit cu parașuta a fost în 2017. Am urmat cursul de obținere licență la Aeroclubul României. Acolo, instructajul l-am făcut în regim static line.

La primele nouă salturi deschiderea parașutei se realizează automat. La primul salt am fost puțin surprins că s-a deschis atât de repede paraşuta. La trei metri de avion aveam deja paraşuta principală deschisă. Nu a fost atât de greu sau complicat. Emoțiile nu au fost foarte mari. Abia când am ajuns la saltul zece mi-am dat seama că de fapt e total altă poveste când ești tu în control pentru a deschide paraşuta.

La Clubul GoJump a fost nevoie de cineva calificat să facă salturile cu începători deținători de licențe inferioare sau cu persoane licențiate care nu au sărit de mai mult timp și au întrerupere. În acest caz, conform procedurilor, trebuie facut un salt de verificare care atestă aptitudinilie de zbor ale persoanei respective. Astfel, cand s-a ivit oportunitatea, am parcurs cursul de coaching al United States Parachute Association, o acreditare recunoscută la nivel mondial şi ulterior cursurile de instructor Static-Line (S.L.) şi Instructor-Assisted-Deploy (I.A.D.).

După cum spuneam, la Aeroclubul României am parcurs etapa de formare prin metoda de pregătire cu deschidere automată Static-Line. Această metodă presupune acționarea deschiderii parașutei principale cu ajutorul unui cord, de lungime de până la trei metri, clanșat în interiorul avionului. În acest fel, după părăsirea aeronavei, la trei metri de aceasta, capătul cordului atașat parașutei eliberează extractoarea cu arc care inițiază deschiderea parașutei principale.

Cealaltă metodă pentru care am obținut acreditare este metoda Instructor-Assisted-Deploy (deschidere asistată de către instructor), în care instructorul ține paraşuta extractoare în mână şi are responsabilitatea de a o arunca în curentul de aer, pentru a iniția deschiderea paraşutei principale, de îndată ce paraşutistul cursant s-a desprins de aeronavă.

Anul acesta sper să parcurg şi cursul de instructor tandem. Folosind această metodă de instruire, orice doritor poate experimenta saltul cu paraşuta în siguranță, fiind necesar doar un bagaj mic de cunoştinţe. Astfel persoana poate decide dacă dorește să repete această experiență în tandem sau pe cont propriu, în urma absolvirii cursurilor de obținere licenței.

Au existat persoane care s-au răzgândit în timp ce erau în avion și nu au mai vrut să sară din cauza fricii?

Persoanele care au sărit în tandem la noi nu s-au răzgândit. Am aproximativ 200 de salturi cu aceștia, însă nu am întâlnit niciunul să fie emoționat atât de tare încât să se răzgândească. Erau în același timp şi şocați și nerăbdători să sară. În momentul în care se deschide uşa e o emoție interesantă.

Câți ani a avut cea mai vârstnică persoană care a sărit la Clubul GoJump?

78 de ani. A fost un domn care a sărit în urmă cu doi ani. Dânsul era ieșit la pensie, dar se angajase la o firmă de curierat ca să se plimbe pentru că se plictisea. Era într-o condiție fizică foarte bună. Ne povestea că în fiecare dimineață înoată zece ture de bazin, apoi merge la serviciu, împarte colete, apoi mai merge la alergat și a vrut să bifeze și saltul cu parașuta. A zis că a încercat destul de multe în viață însă nu a sărit cu parașuta. Am fost impresionați de domnul respectiv.

Ce fel de oameni sar cu parașuta?

Avem clienți care vin din diferite domenii de activitate: agricultură, IT, finanțe, etc. De la pensionari la elevi de liceu care tocmai au luat o notă bună la una dintre teze sau la Bacalaureat și au primit cadou din partea părinților un salt în tandem. Nu pot spune că doar un anumit spectru de oameni vor să sară cu paraşuta. Este o experiență unică, din ce în ce mai mediatizată, care atrage curiozitate şi interes.

Care sunt condițiile pentru ca o persoană să poată efectua saltul cu parașuta? Există contraindicații medicale?

În general, este indicat să fi într-o stare fizică bună. Există o limită de 90 de kilograme pentru clienți din cauza limitării paraşutei de rezervă. Nu aş spune că avem alte criterii fixe sau foarte rigide, fiind vorba doar de aptitudinea de a coopera cu instructorul pe tot parcursul saltului în mod special în timpul căderii libere şi la aterizare. În timpul căderii libere trebuie adoptată o poziție arcuită cu bazinul în faţă, picioarele trase în spate, ghenunchii ușor îndoiți şi mâinile ridicate. Dacă se poate obține acea arcuire şi nu există probleme de mobilitate atunci totul este în regulă.

La aterizare trebuie ținute picioarele întinse în față deasupra bazinului, ca şi cum ai sta pe scaun ținând picioarele ridicate şi întinse în față, pentru aproximativ 5-10 secunde, cât timp durează aterizarea efectivă. Aterizarea se face prin alunecare, instructorul luând primul contact cu solul. Singura condiţie specială este pentru persoanele minore, unde este nevoie de acordul notarial al ambilor părinţi, limita minimă de vârstă fiind de 14 ani.

La jobul principal ce faci?

Lucrez ca inginer automatist și mă ocup de linii de producție, programare roboți, PLC, inspecții vizuale cu camera, etc. Sunt instructor de paraşutism din 1 mai până la finalul lunii octombrie.

Ce simți când ești în aer?

Senzația de linişte, mă detașez complet de toate problemele din timpul săptămânii de la serviciu, pur și simplu mă concentrez doar la experiența trăită în momentul respectiv. E o stare de libertate, pluteşti prin aer, zbori, un sentiment unic şi foarte frumos.

Ce sfaturi ai avea pentru un tânăr sau o tânără aflată la început de drum, care urmează să-și aleagă meseria?

În primul rând, cred că ar trebui făcută o analiză a activităților care îți aduc plăcere. În cazul meu, de mic am fost pasionat de automatizări, roboți, electronică şi lucruri de genul acesta. Astfel am căutat o formare şi un job în direcţia respectivă. Dacă îți cauți un loc de muncă unde ai ca activitate lucruri care îți place să le faci, atunci timpul trece repede şi îți va fi foarte uşor să lucrezi.

Eşti prins în moment, lucrezi, are sens pentru tine şi ai un sentiment de împlinire. Deci, în principal, ar trebui să cauți, să faci ceea ce îți place. Cel puțin pentru mine, e valabilă zicala care spune: «dacă faci ceea ce îți place, n-o să lucrezi o zi în viaţa ta». Îmi aduc aminte că atunci când am avut patru ani am văzut prima dată paraşutişti. Din cartierul în care locuiam se vedea aeroportul. Am văzut paraşutiştii şi m-am gândit că sigur vreau să fac asta când voi fi mare.

Dacă și tu ai o profesie a cărei poveste merită împărtășită și care îi poate inspira pe alții, scrie-ne! Tion și Agenda așteaptă mesajul tău pe redactie@tion.ro.