De la inflație și recensământ până la salarii, agricultură sau rezultatele alegerilor, statistica stă în spatele celor mai importante decizii administrative și economice. Sorin Belea conduce Direcția Regională de Statistică Timiș și vorbește într-un interviu despre provocările unei meserii prea puțin înțelese, despre lipsa de personal, problemele digitalizării și modul în care datele statistice influențează fiecare domeniu al societății.

Cum v-ați ales meseria de statistician?

Am avut un prieten de familie care a fost statistician. Eram în liceu când am fost influențat de un prieten de familie, care era de vârsta părinților mei. Mi-a povestit despre statistică; el făcuse întâi științele economice și după aceea matematica. Eu am început în 1986 Facultatea de Matematică; apoi, am vrut neapărat să fac și științele economice, în ideea în care voi aplica matematica într-un domeniu. Mi se părea că în zona statisticii ar fi o oportunitate și culmea e că așa s-a întâmplat. După ce am terminat facultatea, am lucrat în învățământul superior privat, apoi am avut și o firmă care se ocupa de contabilitate la început, după care am diversificat cu studii de mediu. După aceea m-am concentrat pe zona de statistică.

Director, după cât timp ați ajuns?

Sunt de 20 de ani director.

Cu ce vă ocupați mai exact la statistică?

Numărăm. Ne ocupăm de tot ce înseamnă statistică oficială în România. Dacă ar fi să judecăm așa, patronul nostru este Guvernul României, dar avem o dublă comandă, venită și din partea Eurostat. Când România a intrat în Uniunea Europeană, în cele 30 de capitole care s-au negociat, unul s-a numit „Statistică”. Și ce înseamnă asta? Că toate datele care se culeg în institutele naționale din Uniunea Europeană trebuie să fie culese după aceeași metodologie, ca datele să fie comparabile. Nu putem compara mere cu pere.

Puteți să dați un exemplu?

Inflația. De fapt, inflația este indicele prețului de consum. În România, noi am început să calculăm inflația din octombrie 1990 și aveam o metodologie românească, a noastră. În momentul în care am intrat în UE, pe lângă metodologia noastră și indicele prețului de consum, am început să calculăm și indicele armonizat al prețului de consum. Acest indice armonizat al prețului de consum folosește metodologia europeană. E o diferență între agregarea prețurilor. Sunt aceleași prețuri, doar că sunt adunate diferit.

Cum stăm noi cu inflația față de celelalte țări europene?

Suntem campioni. Gândiți-vă că pe site-ul Eurostat avem toate datele din toate țările Uniunii Europene. Adică toată munca noastră și a tuturor celorlalte institute de statistică se regăsește pe site-ul Eurostat.

Există vreo posibilitate să greșiți?

Statistica are marje de eroare în orice. Asta nu e o farmacie. Toți indicatorii au o marjă de eroare acceptată pentru că așa e normal.

Cu câți angajați lucrați? Aveți personal suficient?

Aici e o discuție foarte complicată. Ar trebui să lucrăm cu 43 de persoane în Timișoara, dar lucrăm cu 35. Din ianuarie 2025 și până acum, s-au pensionat 8 dintre colegii noștri. Față de volumul nostru de muncă, par foarte puțini. Dacă ne comparăm cu direcții de statistică din alte județe, care au 20-25 de oameni angajați, volumul cu care se confruntă colegii mei este de trei ori mai mare decât cel al celorlalți. Dar facem față.

Ce date culegeți?

Toate datele pe care le culegem sunt pe site-ul Institutului Național de Statistică (INS). Se colectează date din zona sănătății, din zona economică, din conturile naționale, adică produsul intern brut, produsul intern net, tot ce înseamnă indicatori de conturi naționale, indicatori pe termen scurt.

De asemenea, forța de muncă, șomajul, numărul mediu de pensionari, indicatorii financiari, învățământul, demografia, facem recensământul populației, agricultura, facem recensământul agricol. Recensămintele le facem o dată la zece ani; necesită multe resurse și un volum mare de muncă. Gândiți-vă că la recensământul populației și al locuințelor, începem activitatea cu trei ani înainte și lucrăm încă doi ani după.

În perioada alegerilor, facem centralizarea datelor. Institutul Național de Statistică, prin direcțiile teritoriale, asigură suportul birourilor electorale județene din perspectiva centralizării datelor din toate secțiile de votare: scanăm toate procesele-verbale, le agregăm și livrăm rezultatele județene pe care și le asumă Biroul Electoral Județean prin semnătura președintelui și a judecătorului respectiv.

Cum stați cu digitalizarea?

Problema este destul de complicată, pentru că firmele își doresc să fim mai digitalizați decât suntem acum. În teorie, bazele de date create de ministere și instituții ar trebui să fie conectate și la Institutul de Statistică, astfel încât noi să putem prelua direct informațiile necesare. În practică, acest lucru nu se întâmplă, iar de multe ori nu avem acces la datele de care avem nevoie. Astfel, ajungem să cerem firmelor aceleași informații pe care le solicită deja alte instituții.

De exemplu, Ministerul Finanțelor colectează multe date prin bilanțuri, dar noi avem acces la ele prea târziu și trebuie să le cerem separat pentru a respecta termenele impuse de Eurostat. Situația este similară și în cazul datelor despre salarii și contracte, care există deja la Ministerul Muncii. Prin urmare, firmele ajung să transmită aceleași informații către mai multe instituții, iar această dublare nu este benefică pentru nimeni. Se lucrează la rezolvarea problemei, însă deciziile trebuie luate la nivel guvernamental.

Ce alte dificultăți sau provocări mai întâmpinați în munca de zi cu zi?

Cea legată de personal – suntem mai puțini angajați față de câți ar trebui să fim. O altă dificultate este că oamenii nu înțeleg exact cu ce ne ocupăm și uneori e greu să obținem informații de la ei. La recensământ, de exemplu, ne-am confruntat cu situația în care oamenii nu doreau să declare că locuiesc într-un apartament pentru că se gândeau că datele pe care le culegem vor fi folosite împotriva lor.

Ce alte situații au mai fost?

Au fost situații în care oamenii nu au vrut să-și declare etnia. Alții n-au vrut să fie incluși deloc la recensământ. Au fost unii care s-au autorecenzat incorect. Așa a ajuns și populația Timișoarei să fie destul de mică, de vreo 250.000 de locuitori.

În ce alte situații, când mai culegeți date, reușesc oamenii să ascundă adevărul?

Toate declarațiile care se fac pe propria răspundere trebuie să le luăm așa cum sunt făcute de oameni. Mai sunt anchetele în gospodării – colegii noștri merg și au discuții cu familiile, vor să afle cât unt mănâncă familia, câtă carne cumpără într-o lună, ce alte bunuri mai cumpără etc. – și acolo ne bazăm pe ceea ce ne declară oamenii. Evident că ne spun și ce venituri au, ce cheltuieli și cum sunt împărțite în familie.

Ce trebuie să știe un tânăr care ar vrea să lucreze în statistică?

În general, lucrăm cu oameni cu studii superioare din zona economică, sociologie, chiar și științe exacte, matematică, informatică, fizică; toate sunt de interes pentru statistică. Până la urmă, dacă stăm să ne gândim, statistica se folosește în orice domeniu. Spuneți-mi un domeniu în care nu se folosește statistica. Nu există.

Cum decurge o zi de lucru?

În principiu, programul nostru e de la 8:00 la 16:30, de luni până joi, iar vinerea e până la 14:00. Activitatea se petrece la sediul nostru de pe bd. Victor Babeș. Statisticianul contactează diverse firme pentru a obține informații. Dacă lucrează în zona gospodăriilor, intră în contact cu unul dintre centrele noastre. Avem 26 de centre în județ. Ia legătura cu oamenii care răspund de fiecare centru. Dacă lucrează în zona de diseminare, culege informații și creează materiale pe care după aceea le distribuie celor care cer informații despre date statistice. Îi mai avem pe cei care lucrează în contabilitate. Uneori mai trebuie să meargă și pe teren să identifice firmele pe care nu a reușit să le contacteze.

Lucrați și cu informații sensibile sau clasificate?

Pe vremuri, informațiile statistice erau considerate informații clasificate, asta în anii ’50. De mai bine de zece ani, toate informațiile pe care noi le culegem, adică indicatorii pe care îi producem, toate se găsesc pe site-ul Institutului Național de Statistică. Informațiile confidențiale sunt informații despre fiecare firmă și acelea nu sunt disponibile. În schimb, informațiile agregate, adică indicatorul care se obține, sunt pe site-ul INS.

Ce date statistice nu știm despre Timiș?

Avem cele mai multe oi și porci și suntem cel mai mare județ ca suprafață agricolă a țării. Timișul este al doilea exportator al României, după București. Avem cea mai densă rețea de căi ferate. De asemenea, județul nostru are cele mai multe depozite farmaceutice din țară. Suntem pe primul loc și la producția medie la hectar de grâu, secară, orz și orzoaică.

De ce anume trebuie să țină cont un tânăr când își alege viitoarea meserie?

De ce îi place. Dacă îi place să lucreze în zona asta, atunci merită, dar trebuie să țină cont că, la statistică, poate să fie refuzată foarte des atunci când cere date statistice. Deci trebuie să stea bine cu nervii și să nu pună la suflet faptul că, uneori, poate să fie refuzat mai puțin amabil, să fie insistent, după ce e refuzat o dată, de două ori, de cinci ori, să găsească o soluție astfel încât să obțină informația de care are nevoie. Altfel este evaluat prost de șeful direct și atunci trebuie să găsească o formulă să colaboreze cu firmele astfel încât să obțină informația.

 

Dacă și tu ai o profesie a cărei poveste merită împărtășită și care îi poate inspira pe alții, scrie-ne! Tion și Agenda așteaptă mesajul tău pe redactie@tion.ro.