Denis Chira este dansator la Ansamblul Profesionist Banatul de peste un deceniu. Îi învață tainele dansului popular pe copii și tineri, atât în comuna Parța la Ansamblul Tezaur Bănățean, cât și la Ansamblul Bujorii Banatului din cadrul Centrului de Cultură și Artă al Județului Timiș. Are studii tehnice, însă a ales să-și urmeze pasiunea.

Cum ai ajuns instructor de dansuri populare?

Acum sunt profesor coregraf de trei luni, cu acte în regulă. Instructor coregraf am fost din 2013, am absolvit Școala Populară de Arte la Centrul de Cultură și Artă din Timișoara. De acolo a început parcursul meu spre tainele predării dansului și jocului popular. Am absolvit și Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, specializarea coregrafie, din Chișinău.

E singura meserie sau mai faci și altceva?

Da, e singura. La bază sunt inginer constructor, chiar și cu master. Am terminat Politehnica Timișoara, dar m-a atras foarte mult pasiunea către dans, așa am schimbat la 180 de grade și am mers în zona artei.

De unde a izvorât pasiunea pentru dans popular?

Bunicul meu a fost muzicant. Și cred că de aici se trage. Bunica mea a cochetat cu cântul popular, deși nu l-a dus niciunul la nivel profesionist, doar la nivel local, de sat. Au participat la Cântarea României. Îmi amintesc cum bunica mea îmi povestea că înainte nu existau premii în bani, ci în saci de grâne, de obicei. Iar bunicul meu cânta la taragot și la vioară. Dansul de mic l-am avut în sânge, doar că mai cochetam cu alte stiluri, nu cu cel popular. Ulterior, la mine în sat, în Dudeștii Noi, am fost provocat de o fată și astfel am învățat. Apoi, a început toată magia. De acolo am plecat la Timișoara, la Ansamblul Timișul, unde am fost dansator timp de cinci ani și am mers în turnee prin toată lumea. Apoi am făcut pasul spre Ansamblul Banatul, unde sunt dansator profesionist de 12 ani, iar înainte am fost doi ani în pepiniera ansamblului.

Cum ți-a venit ideea să te faci staroste la nunți?

Nu sunt genul de persoană care mă rezum la dans popular și atât. Îmi place foarte mult să aprofundez de ce se joacă în stilul acela, ce reprezintă, care-i denumirea, de unde se trage. Îmi plac foarte mult poveștile pe care le aflu, pentru că totodată sunt și culegător de folclor, mă duc prin sate. Mulți coregrafi auzind asta, spun că nu mai putem culege folclor. Și eu pot să-i contrazic cu toată ființa mea, spunându-le că există, numai că ne trebuie timp să mergem și să mai găsim persoanele care, bineînțeles, sunt răzlețe, nu mai sunt cum erau odinioară, foarte numeroase, care au să spună o grămadă de povești. Bineînțeles, necesită timp, necesită implicare și în zilele noastre totul pe repede înainte. Dacă îți place, cu adevărat, se face timp.

Ce povești interesante ai găsit? O să le publici?

Da, bineînțeles, o să fie ori un volum ori le voi include în teza de doctorat. Cumva fac și o paralelă cu meseria de staroste. Ducându-mă staroste la nunți, se adună cele mai importante persoane din cadrul respectivei comunități. Și de acolo mai aflu alte informații care mă ajută în culegerile mele personale.

Ce face mai exact un staroste la o nuntă?

Conduce nunta. Staroste, stareț, conducător, de acolo vine și denumirea, conduce evenimentul.

Un fel de amfitrion.

Exact. Pentru că în zilele noastre, de cele mai multe ori, tinerii care se căsătoresc nu cunosc rânduiala. Și atunci, pentru a evita conflictele de interese, adică mătușa mirelui cu unchiul miresei se cam bat în obiceiuri, că la mine sat se făcea cumva, apoi vine unchiul și spune: nu, la mine sat e exact pe dos. Și tocmai pentru a evita astfel de clinciuri, mă evidențiez prin faptul că lumea trebuie să țină cont de ceea ce zic. Și atunci, încep toată rânduia de la casa mirelui până la casa nașilor, casa miresei, cununia civilă, cununia religioasă. În ce constă meseria?

În primul rând de a promova tradiția. De asta am și început treaba cu starostele, pentru că observ că pe zi ce trece tradiția și obiceiurile au tendința de a se pierde și dacă nu există persoane și oameni care să promoveze și să scoată de la naftalină ce era odinioară, se vor pierde în negura timpului. Promovez tradiția în primul rând, prin folosirea obiceiurilor specifice de la noi din Banat. Fiecare obicei a avut o rânduială, nu se făcea la întâmplare. Ca staroste, îl am pe meșterul popular Duşan Novicici, care îmi face ciuturile pentru răchie, și două ajutoare: domnul Dan Liuț de la Reșița, care prezintă emisiunea „Sarea în bucate” la TVR Timișoara și Doru David de la Buziaș, fost dansator la Ansamblul Profesionist Banatul.

Ei au rolul de a mă ajuta, sunt un fel de părinți spirituali ai mei. Învăț de la ei, îmi sunt mentori pentru că nu este ușor să pleci de la tainele jocului la tainele vorbirii.

Cum arată o nuntă tradițională în Banat?

La noi în Banat nu a existat obiceiul de staroste. În schimb, a existat givărul, care avea anumite sarcini, a existat tărisfatul în zona de câmpie. Mi-aduc foarte bine aminte când eram copil și mergeam la nunți, exista la mine în sat un astfel de personaj, givăr, i se spunea chemător. Din studiile mele, în satul Cănicea din Caraș-Severin exista un personaj care nu avea denumire, iar ceea ce făcea el în cadrul nunții seamănă cu ceea ce face un vornic în partea Ardealului. Și eu cumva am luat toate sarcinile unui givăr, unui tărisfat, unui călăreț și le-am unit pentru a contura acest personaj, și-anume un conducător de nuntă. Lumea a fost deschisă și a prins foarte bine. Sarcina și rolul nostru sunt de a împărtăși tradiția și de a crea atmosfera dorită la un eveniment, să aibă sare și piper.

Cum se desfășoară lucrurile?

Treaba începe de la casa mirelui. După ce s-au făcut toate aranjamentele, adică l-am îmbrăcat pe mire, i-au făcut binecuvântarea părinții și așa mai departe, rolul meu este de a-l scoate și a-l evidenția pe mire în fața mulțimii. Apoi, dăm drumul la joc, după care împreună cu colegii mei mai avem un moment pe care îl facem, și anume momentele de mulțumire, prin alte zone le spune și momente de iertăciune pentru părinții, pentru bunicii, pentru frați, surori și așa mai departe. Apoi se spune Tatăl Nostru, după care se pleacă la casa nașilor, iar aici obiceiurile sunt diferite, în funcție de zona din care aceștia provin.

Apoi se face o horă și cu nănașii, în care nănașul este în fruntea jocului, iar la final se pleacă în alai către casa miresei. Trendul este acum de a înlocui alaiul de marș cu mașinile. Dacă pe vremuri se foloseau cai, acum se folosesc caii putere. La mireasă, sunt toate neamurile adunate la un loc și acolo se întâmplă cele mai multe obiceiuri. Și anume, obiceiul de trecere a vămilor, când intervine un paznic al miresei și tot dialogul devine mult mai animat. La mireasă se bate în poartă, care nu se deschide așa ușor, ni se cer parole, informații din casă.

Dar, într-un final, se deschid porțile și, bineînțeles, ca să trecem vama, trebuie să prezinți un pașaport. În cazul nostru, pașapoartele sunt ploștile, ciuturile de răchie. După care intrăm în curte și urmează momentul de negociere a mireselor. Se scoate pe rând mireasă mică, mozomaina – mireasă falsă și, bineînțeles, într-un final cea tânără, cum se zice la noi la mireasa adevărată. Bineînțeles, mireasa mică atunci când este scoasă, datina este să fie plătită de către nănași. Când am fost la Teregova, mireasa falsă a fost adusă cu roaba – „roaba lui Dumnezeu”, spre amuzamentul invitaților.

Mireasa adevărată, în zilele noastre, de cele mai multe ori este adusă de către tată. Pe vremuri era scoasă de către givărul din partea miresei. În zona Făgetului, mireasa trebuia să înconjoare o masă de trei ori, exact cum se înconjoară biserica de Paște, iar pe masă erau puse un ciubăr și o cită. Obiceiul se cheamă ieșitul la șofei. Ce înseamnă acest lucru? Faptul că într-un vas se pune apă sfințită, iar pămătuful de busuioc, cum vine preotul și sfințește, de Bobotează, este băgat în acea apă.

După ce înconjura masa legată la mână cu o eșarfă albă, mireasa lua cu mâna care nu era legată, respectivul pămătuf, și sfințea invitații sub formă de cruce de trei ori. Acest obicei era pentru alungarea spiritelor rele, pentru belșug. După care, împreună cu mirele, lua ciubărul și mergea la un pom roditor din curtea miresei și vărsa apa ca să rodească și fructul dintre ei doi. De obicei se ducea apa la un măr sau la un alt pom fructifer. După ce era vărsată apa respectivă, obiceiul continua prin faptul că mirele primea un foarfece și trebuia să fie legat de către mireasă cu eșarfa aceea albă cu care a fost legată mireasa de către givăr. Legat la ochi, mirele trebuia să taie dintr-o singură lovitură o mlădiță din pomul roditor, iar mireasa să prindă respectiva mlădiță în rochie, ca și cum să se prindă rodul. Ca și staroste, am avut ocazia să fac de câteva ori obieciul de la A la Z în Timiș, Arad și Hunedoara.

Există tineri care vin să învețe să joace pentru nuntă?

Da. Ca și profesor coregraf, încerc să promovez cât mai bine folclorul la formațiile unde îmi desfășură activitatea. Este vorba despre Ansamblul Tezaur Bănățean din comuna Parța, unde am patru grupe de copii și adulți și Ansamblul Bujorii Banatului, de tineret cu vârste cuprinse între 9 și 16 ani, ce aparține Centrului de Cultură și Arte a Județului Timiș (CCAJT), fiind o pepinieră a Ansamblului Profesionist Banatul. La CCAJT se organizează cursuri pentru adulți în fiecare joi de la ora 20. Lucrând de câțiva ani cu tineri de la trei la 18 ani, am constatat că dansul popular trebuie înțeles și ca mișcare, pentru că tinerii din ziua de astăzi au tendința de a sta foarte mult pe telefon. Trebuie înțeles ca și o promovare a tradițiilor, pentru că noi spre deosebire de alte popoare avem un folclor foarte bogat și diversificat. Trebuie să înțelegem fenomenul.

De ce ar trebui să țină cont un tânăr când își alege viitoarea carieră?

Eu m-am dus cu sufletul spre acest domeniu pentru că liceul l-am făcut în telecomunicații, facultatea am făcut-o în construcții, masterul în îmbunătățiri funciare. Deci am avut trei domenii de amploare și totuși am ales pasiunea. Am început dansul dintr-o pasiune și a devenit profesie. Și dintr-o profesie pot să zic că a devenit un fenomen. Orice ai face, e bine să faci cu toată stăruința și cu tot sufletul, să te implici sufletește, dar la un moment dat, pentru că așa-i și în viață, avem un început, un cuprins și un final, la un moment dat trebuie să ne dăm seama că tot ceea ce am făcut trebuie să dăinuie mai departe. Și atunci trebuie să găsim persoane care să înmagazineze toată informația pe care am strâns-o noi și să înțeleagă fenomenul și să-l promoveze mai departe. Pentru că dar din dar se face rai.

Din dorința de a promova fenomenul folclorului și implicit a dansului popular bănățean, am avut onoarea, ocazia și prilejul de a participa la două seminarii coregrafice recent. S-au întâlnit coregrafi, dansatori profesioniști, maeștri coregrafi, instructori, referenți culturali și personaje din lumea dansului și culturii populare românești și s-au predat jocuri tradiționale din diferite zone ale țării. La seminarul coregrafic național Magia Dansului am avut onoarea să predau jocuri populare bănățene.

 

Dacă și tu ai o profesie a cărei poveste merită împărtășită și care îi poate inspira pe alții, scrie-ne! Tion și Agenda așteaptă mesajul tău pe redactie@tion.ro.