Absolvent de Teologie, Psihologie și Litere, acesta este de părere că adevărata schimbare nu începe cu animalul, ci cu proprietarul și că un câine echilibrat nu se formează doar prin comenzi și recompense, ci printr-o relație bazată pe respect, încredere și înțelegerea comportamentului său.

Cum ai ajuns să dresezi câini?

Pasiunea pentru dresajul canin a apărut înainte de plecarea în Marea Britanie, când practicam această activitate la nivel de începător și foloseam metode bazate pe recompensă, așa cum sunt promovate și în prezent. În 2015 am decis să plec în Anglia, asemenea multor români care își doreau o viață mai bună. Am locuit și am muncit acolo timp de nouă ani, însă interesul pentru câini și pentru dresaj a rămas constant și a continuat să se dezvolte de-a lungul acestei perioade. În Anglia, pentru început, am lucrat ca șofer pe camion. Atunci am adoptat un Husky și mi-am cumpărat, din Serbia, un câine din rasa Presa Canario, pe care îl am și azi. Câinele Husky avea unele traume de la foștii stăpâni și am încercat tot ce mi-a stat în putință să-l repar.

Astfel, i-am scris un e-mail lui Cesar Millan, un expert celebru în psihologie canină și comportament la nivel mondial, care însă nu mi-a răspuns. Apoi, am cunoscut un cipriot stabilit în Anglia, care a devenit și mentorul meu. El deține Academia NeMo și am mers la el să-mi repare câinele respectiv. Am fost foarte uimit că totul s-a reparat cu o lesă, ceea ce la vremea respectivă consideram că este imposibil. Oriunde ai căuta informații despre câini, inclusiv în ziua de azi, observi că totul se bazează pe recompense. Însă mentorul meu, cu o experiență de peste 20 de ani în educarea câinilor, a fost autodidact și a creat o tehnică unică în lume. A acceptat să mă lase să asist la dresajul câinilor. Stăteam câte 8-10 ore să mă uit la ce face el, după care noaptea lucram pe camion. Am dormit câte 3-4 ore ca să pot să învăț ceea ce știu astăzi.

De unde vine pasiunea aceasta pentru câini?

De mic am iubit câinii. Am avut un dalmațian în copilărie, apoi un amstaff și un caucazian înainte să plec în Anglia.

În ce domenii ai mai lucrat?

Am studiat teologia în Serbia, după care am venit în România, unde am terminat Facultatea de Psihologie, Litere și Teologie. Am început cu un job la un restaurant unde livram pizza. După aceea, am fost ospătar, pizzer șef, ajutor de bucătar, șofer personal în Timișoara. Apoi am plecat în Anglia cu soția ca să ne putem construi o casă. Am crezut că o să rămânem acolo, dar nu am făcut-o. În Anglia, mi-am început cariera de instructor și antrenor canin și am lucrat cu mentorul meu, care mi-a devenit și prieten. La sugestia mea, a realizat un program de mentorat. În 2024, am decis să ne întoarcem acasă și mi-am deschis propria companie. Am avut cereri și am fost în Olanda, Belgia. Lunar merg la București.

Există vreo rasă canină care e cel mai greu de dresat?

Pe locul întâi ar fi Husky. În momentul când spui dresaj, oamenii se gândesc că merg la dresor și îl învață unele comportamente fizice. Aceasta este și contradicția pe care o am zilnic și dezbaterile care sunt în mediul online și peste tot. Pentru că termenul dresor este o persoană care instruiește animalele să facă niște comportamente fizice. La circ, sunt dresați elefanți, lei să stea în două labe ori să sară printr-un cerc de foc. Deci nu are nicio legătură cu starea mentală a animalului. În schimb, câinii au psihic, au instincte, au caracteristici. Nu funcționează pe bază de mâncare. Pe ce ne bazăm noi este sistemul NEMO, comunicarea fiind cât mai apropiată de limbajul pe care câinii îl vorbesc. Din experiență vă spun că n-am văzut câine să dea mâncare altui câine, să-i confirme ceva. N-am văzut să îi dea un băț, ca și recompensă. De aceea modul companiei de lucru este respect și încredere.

Altă formă de comunicare ar fi limbajul corpului și așa mai departe, dar stabilirea neutralității psihice într-o haită, stabilirea regulilor se face prin mârâit, adică avertisment, și contact fizic, adică mușcătură. Nu spune nimeni să bați câinele sau să-l lovești, dar există un contact fizic pentru a reduce starea mentală a câinelui. Recompensa pozitivă se referă la două lucruri, primare și secundare. În momentul când spui „șezi” și ai un câine care are o caracteristică cum ar fi, de exemplu, dominanța, iar tu îi dai recompensă, ai confirmat starea fizică de a se pune în acea poziție, dar inclusiv confirmi starea mentală de a fi dominat. Dacă îi ceri unui câine aceeași comandă de zeci de ori pe zi, ajungi chiar tu să creezi problema pe care apoi o numești încăpățânare. Repetarea excesivă a comenzilor, însoțită permanent de recompense, poate genera anxietate și dependență de confirmare din partea stăpânului. Faci de zece ori pe zi comanda „șezi”, iar după o sută de zile te întrebi de ce câinele este extrem de încăpățânat. Îl strigi și ai impresia că nici nu te aude, parcă este surd. În realitate, tu ai creat acel comportament. Ai un animal anxios, care caută confirmare în permanență. Îi spui „șezi”, îi confirmi starea cu mâncare, apoi îi spui și „bravo” și îl mai mângâi. Practic, îi confirmi de trei ori aceeași stare mentală.

Ce-și doresc clienții care apelează la tine de la animalele lor de companie?

Mulți dresori cu pregătire în categoria sporturilor, practică un mers de competiție, adică învață câinii o stare fizică de a rămâne lângă om. Deci merge pas, îi spune comanda pas, îi dă mâncare, pas, pas, pas, mâncare, mâncare, mâncare. Nu ai cum să mergi cu un câine de acasă pentru că este un animal de companie. Asta înseamnă că nu îl iei unde vrei. Mergi în piață, vrei să stai la o limonadă, trebuie să stea lângă tine. Poziția câinelui în mers la pas nu este o stare fizică. Este o stare mentală. Și atunci toate chestiile care se implementează astăzi nu sunt pentru animale de companie. Adică oamenii merg la profesioniști, dar li se oferă un alt fel de serviciu. Pentru că prima problemă care îmi este expusă mie, este câinele meu face tot ce îi spun în casă, când ies afară nu mai ascultă. Și răspunsul meu este simplu. În mediul exterior, tot timpul se devalorizează recompensa.

Majoritatea clienților care vin la mine o fac pentru că știu că eu sunt omul care poate să le repare câinele. Este stresat, este timorat, a fost pusă prea multă presiune pe el. Stăpânului i s-a spus să fie autoritar verbal, ceea ce strică relația. Mulți spun să arunci cu sticle după câini, inclusiv la noi în oraș sunt astfel de dresori. Cel mai important lucru este că nu ai cum să minți. Pentru că vezi câinele. Și câinele vorbește. Iar cel mai critic lucru care cred că este acum la noi în România este evaluarea câinelui. Când vine un client, ar trebui să îl evaluezi corect. Adică să te uiți la el și să știi exact care sunt caracteristicile câinelui, ce probleme are și cum să le rezolvi. În schimb, cei mai mulți merg la serviciile de dresaj, câinele trage în lesă, este reactiv sau își atacă stăpânul și încep să învețe câinele, șezi cu mâncare, culcat cu mâncare, nu schimbă nimic, nu-i schimbă mentalitatea. Este normal că o să mănânce. Câinele acela nu o să-și respecte stăpânul. Pentru că în relația stăpân-câine a fost introdus al treilea element: mâncarea, mingea sau orice jucărie. Există o diferență pe care mulți nu o înțeleg. În momentul când ai un câine echilibrat, stabil mental, poți să introduci o recompensă. Mulți nu înțeleg că autoritatea poate fi implementată în două moduri, prin frică sau respect și încredere.

 

O persoană care își dorește să își ia un câine după ce criterii ar trebui să aleagă rasa?

Datoria unui dresor sau a unui instructor ar fi evaluarea stăpânului. Și cred că cea mai bună variantă ar fi ca fiecare, atunci când își dorește un câine, să sune la un serviciu de dresaj și să răspundă unor întrebări. La mine este foarte simplu. Prima întrebare este cât ești de activ. Pentru că dacă nu ești foarte activ, nu pot să îți recomand o rasă care este foarte activă, de exemplu Malinois, ciobănescul belgian. Este un câine deosebit, dar ai nevoie de cunoștințe foarte mari și ai nevoie de timp. Și dacă tu ai un câine care aleargă cu 100 de km pe oră și nu știi cum să-l controlezi, să-l temperezi, acesta este secretul nostru și al sistemului NEMO. Noi învățăm câinii să se tempereze, să aibă autocontrol. Oamenii în ziua de astăzi nu dețin cunoștințele necesare pentru a educa corect un Malinois, astfel că sunt abandonați foarte mulți. Mulți trăiesc cu impresia că dacă un câine execută robotic niște comenzi, șezi, culcat așteaptă, rostogol, au controlul câinelui, însă nu îl au pentru că nu controlează creierul.

E o relație bazată pe altceva. Cu ce poate ajuta un șezi, culcat, așteaptă la un câine cu anxietate? Am clienți care au venit de la București, aveau probleme foarte mari cu câinii, în pragul eutanasiei, am fost ultima soluție pentru ei. Și mulți se întreabă cum poate băiatul de la Timișoara, cum mi se spune, să schimbe câinele într-o sesiune. O sesiune de două ore, atât durează prima mea întâlnire cu câinele în majoritatea cazurilor. În primul rând, câinele trebuie evaluat pentru a-i fi înțeles temperamentul și comportamentul. După evaluare, îi explic stăpânului tot ce trebuie să știe despre câinele lui: cum gândește, de ce are anumite reacții și, mai ales, cum trebuie să se comporte cu el. Pot schimba câinelele într-o sesiune, dar nu este complet vindecat. Pentru că e o stare mentală. Are impact foarte mare istoricul, depinde cât este de înrădăcinată problema. Nu poți să schimbi un câine de 12 luni la fel cum schimbi unul de șase ani. Cel din urmă ar putea avea nevoie de o lună-două de reabilitare. Dar îl schimb și îl îmbunătățesc major la prima sesiune.

A doua întrebare este dacă stai la bloc sau la casă. Următoarea întrebare ar fi cine locuiește în proprietatea respectivă, dacă există copii mici și ce vârste au. Și probabil ultima întrebare ar fi care este experiența lor cu câinii. Și în funcție de asta numărul de rase la mine scade. Adică dacă ești o persoană nu foarte activă o să exclud un anumit număr de rase. Adică nu o să-ți spun niciodată să-ți iei un Malinois, Vișla maghiară, nu o să-ți spun să-ți iei rasele care sunt extrem de energice. Dacă îmi spui că stai la curte, probabil rasele o să fie mai multe. Dacă îmi spui că stai la bloc, o să exclud anumite categorii de rase automat. Dacă îmi spui că ai copii mici, o să încep să exclud din nou anumite categorii de rase, pentru că sunt intoleranți.

De exemplu, n-aș recomanda într-o familie un Malinois și mă refer la media rasei. Nu spun că nu există Malinois excepționali din toate punctele de vedere, ultra obedienți, ultra echilibrați, foarte buni cu copiii, foarte sociabili. Există. Dar în mare parte sunt intoleranți. Adică, dacă ar cădea copilul pe el l-ar mușca. La fel, nu aș recomanda un Doberman într-o familie cu copiii. Experiența stăpânului contează foarte mult pentru că dacă nu ai deținut niciodată un câine și îți cumperi un câine puternic, o să ai probleme. Mai ales dacă apelezi la un serviciu de dresaj greșit sau la o persoană necalificată ori încerci singur să-ți disciplinezi câinele. O altă întrebare ar fi dacă mai există alt câine la proprietatea respectivă.

Care sunt provocările acestei meserii?

Este foarte multă presiune, mai ales în mediul online, unde sunt combătut adesea, dar nu am o problemă cu asta. Iar cea mai mare problemă este când ai câinele nepotrivit în familia nepotrivită și trebuie să ajustezi tot. Adică, în multe cazuri, stăpânul este problema. Mulți vin la mine și îmi spun: „I-am explicat că nu are voie”. Dar asta nu are nicio valoare pentru câine, pentru că el nu înțelege limbajul nostru. Nu comunică prin cuvinte. Înainte de a programa o ședință, le solicit viitorilor clienți un videoclip de unul-două minute cu animalul. Este suficient ca să fac o primă evaluare a comportamentului câinelui.

Ce câini ai?

Cel mai bătrân e un Presa Canario. Am un ciobănesc german de trei ani, un Yorkie terrier, care are cinci ani. Mai am o femelă tot de ciobănesc german, care are cinci ani, și acum îmi import din Anglia încă o femelă, pe care am antrenat-o înainte de revenirea în România. Cu cât lucrezi cu mai multe tipologii de câini, mai multe rase, mai multe probleme, cu atât devii mai bun. Problema este că metodele de disciplină și de dresaj s-au schimbat. Nu mai sunt adaptate conform caracteristicilor pentru care au fost creați acei câini. Agresivi și periculoși sunt două chestiuni diferite. Sunt câini care se nasc agresivi, pentru asta au fost concepuți. Nu poți controla câini cu caracter foarte puternic cu recompensă. Niciodată un caucazian nu o să ia recompensa mai presus decât să-și apere teritoriul sau stăpânul.

Toți câinii înțeleg comenzile în limba română?

Înțeleg în orice limbă. Toți câinii înțeleg doar corecție și recompensare. Eu sunt un instructor care corectez comportamentele, mă adaptez. Sunt cel mai aproape de felul în care câinii comunică între ei. Corectez și pun presiune. Îmi creez o relație bazată pe respect și încredere cu câinele. Eu vorbesc engleză cu câinii, dar poți cu culori, depinde ce implementezi. Că dacă îi spui la câine șezi și-i arăți recompensa, sau îi spui albastru și-i arăți recompense, o să însemne șezi. Poți să-i spui orice, în orice altă limbă. Eu vorbesc și sârbește și maghiară și engleză și română. Deci în orice limbă aș pune comenzile. Îți trebuie o experiență foarte mare pentru că dacă pui prea multă presiune pe un câine, îl timorezi, adică îi deteriorezi caracterul.

De ce ar trebui să țină cont un tânăr când își alege viitoarea carieră?

O simți, pur și simplu. Și trebuie să încerci să vezi la ce te pricepi. Eu nu mă consider o persoană talentată în ceea ce fac. Probabil există oameni mai talentați ca mine. Dar țin minte din perioada în care am făcut box și antrenorul spunea tot timpul că obsesia depășește talentul. Și eu am obsesie pentru chestia asta. Deci nu știu cantitatea de talent pe care o dețin, dar obsesia depășește absolut orice în viața mea. Sunt obsedat de câini. Îi iubesc extrem de mult și tot timpul ai ceva nou de învățat de la ei. Nimeni nu le știe pe toate, însă când deții informații foarte multe poți să rezolvi orice problemă.

Tinerii din ziua de astăzi, tind să cred că foarte mulți au început să fie niște influenceri în mediile online și nu le prea place munca. O problemă mare în ziua de astăzi este că sunt persoane care nu au cunoștințele necesare pentru formarea unui câine de protecție personală, îi deteriorează mentalitatea și stăpânii au probleme foarte mari. Sunt singurul instructor acreditat NEMO din România și Europa, iar prin acest sistem controlăm instinctele câinelui. Nu spun că sunt mai bun, doar că știu altceva.

Dacă și tu ai o profesie a cărei poveste merită împărtășită și care îi poate inspira pe alții, scrie-ne! Tion și Agenda așteaptă mesajul tău la redactie@tion.ro.