În spatele zidurilor penitenciarului există însă o realitate mult mai complexă: peste o mie de persoane private de libertate, sute de angajați, personal insuficient, proiecte de extindere, activități educative și, mai ales, încercarea de a-i pregăti pe cei aflați în detenție pentru momentul revenirii în societate. Munca, spune comisarul-șef Liviu Ștefăniță Marica, are un rol esențial în acest proces. Îi ajută pe deținuți să dobândească o calificare, să capete responsabilitate și să aibă o șansă reală la reintegrare.

Care a fost motivul pentru care ați ales această carieră?

Mi-am dorit o carieră în structurile de apărare, de ordine publică și siguranță națională, dar cred că mulți copii visează la acest lucru. La fel ca mulți dintre ei, și eu, când eram mic, îmi doream să fiu polițist. Asta le spuneam părinților mei, dar nu m-am gândit niciodată că o să ajung să lucrez într-un penitenciar. Însă la școală am fost atras de IT și de matematică. Visam să fac programare, dar în clasa a XI-a mi-am schimbat orientarea. Am un verișor care era la Academia de Poliție atunci și mi-a povestit că avantajul cel mai mare era că aveai un loc de muncă asigurat, iar în perioada aceea se găseau foarte greu joburi. Astfel am luat decizia să mă pregătesc pentru Academia de Poliție și mă gândeam ce urmă să aleg: poliție, jandarmerie sau poliția de frontieră.

Nu știam că Academia de Poliție școlarizează pentru penitenciare, dar în Craiova, orașul meu natal, fiind trei penitenciare, tot verișorul mi-a spus că în poliție se găsesc foarte puține locuri în zona de sud, în Dolj cu precădere, și că, dacă merg la Academie, am foarte mari șanse să nu prind loc acasă. Mi-a mai spus că fiind trei penitenciare în oraș, toți ofițerii care termină la academie această armă prind loc acasă. Așa că am mers pe varianta aceasta, chiar luam în calcul și pompierii. Dar am constatat deja de la finalul anului I că locurile de ofițeri din garnizoana Craiova pe arma penitenciară s-au ocupat cu promoțiile de ofițeri care au fost înaintea mea. La finalul academiei, aveam de ales între București, Timișoara, Aiud și Constanța. Prima vizită în Timișoara a fost odată cu repartiția, odată cu începerea serviciului.

Care este capacitatea penitenciarului și câte locuri sunt ocupate?

Capacitatea penitenciarului, raportându-l la 4 mp, potrivit normei Uniunii Europene asumate de statul român, este de 856 de locuri. Dar astăzi efectivul este de 1.111 deținuți, deci suntem supraaglomerați.

Cum a evoluat numărul persoanelor private de libertate în ultimii ani?

A fost un trend ascendent în ultimii ani. Din 2018-2019, când a fost o perioadă în care efectivele de deținuți au scăzut, pentru că în 2016 a fost aprobată Legea recursului compensatoriu, care le scădea din pedeapsă șase zile dacă executau 30 de zile în condiții necorespunzătoare. După ce acea lege și-a încetat aplicabilitatea și a fost abrogată, numărul de deținuți a crescut de la an la an. Acum trei ani aveam 950. Anul trecut am avut 1.050. Maximele anului acesta au fost 1.160-1.165.

Deținuții au toate condițiile de cazare? Ce investiții ar mai fi necesare?

După părerea mea, condițiile de cazare din cadrul penitenciarului sunt foarte bune. Au apă rece, apa caldă e pe program, dar e zilnic. Au televizor în cameră, acces la telefon fix pentru a ține legătura cu familia. Deținuții au dreptul la zece apeluri pe zi, maximum 60 de minute, dar trebuie să aibă bani în cont, pentru că apelurile se fac pe banii lor. Fiecare cameră este dotată cu frigider. Avem în viitor intenția de a asigura climatizare în spațiile de detenție la etajele superioare și vara este foarte cald. Custodiem deținuți cu regim deschis, semideschis și arestați preventiv, care au săvârșit tot felul de infracțiuni, de la conducere fără permis până la omor. Cei care prezintă risc sunt transferați în penitenciare de maximă siguranță după condamnarea definitivă, cum ar fi la Arad. Dacă a săvârșit o infracțiune de omor, nu este automat inclus în categoria celor care prezintă risc pentru siguranța penitenciarului.

Așadar, în Penitenciarul Timișoara avem, am avut și, sigur, vom avea în continuare deținuți condamnați la detenție pe viață, care sunt clasificați în regim semideschis sau deschis.

Care sunt dificultățile pe care le întâmpină penitenciarul ca instituție și implicit și dumneavoastră?

Cea mai mare dificultate este cea legată de resursele umane și resursele financiare. Dar, pe de altă parte, știm că ar fi ușor de gestionat orice instituție dacă am avea și oamenii suficienți și potriviți și resursele financiare suficiente. Dificultățile apar pentru că nu avem suficienți polițiști. Statul nostru de funcții este de 446, iar astăzi suntem 379 de polițiști. Și acest stat de funcții nu este actualizat.

Sunt blocate angajările, iar personalul trebuie să facă ore suplimentare?

Sigur. Avem 67 de funcții vacante astăzi, majoritatea sunt din rândul subofițerilor. Automat implică ore suplimentare și eforturi suplimentare din partea angajaților. Trebuie să menționez că acest stat de 446 de funcții nu este actualizat cu realitatea din teren, datează de prin 2012-2013, când Penitenciarul Timișoara avea mai puține secții în care custodia deținuți. Nu aveam punctul de lucru cu cazare permanentă de la Săcălaz, unde în prezent avem 122 de locuri de cazare, nu aveam secțiile exterioare, grădinile agrozootehnice atât de mult dezvoltate. Toate aceste noi infrastructuri de cazare automat presupun și mai mulți oameni care să le gestioneze, iar statul de funcții rămânând neschimbat de atunci, vă dați seama că este mult mai greu.

La Săcălaz avem un punct de lucru cu cazare permanentă, în ianuarie 2027 va avea patru ani de la înființare. Un beneficiar, un operator economic care a avut nevoie de foarte mulți deținuți, de forță de muncă necalificată, și-a dorit de la 10-20 de deținuți să ajungă la 100 și a fost dispus să închirieze această locație în care noi să cazăm deținuții, o variantă prevăzută de legile în vigoare. Majoritatea lucrează la manipularea anvelopelor prin intermediul unei firme de locgistică.

Câți oameni v-ar trebui pentru desfășurarea activității?

550-560 de cadre la dimensiunea pe care o avem acum. Însă mai avem câteva proiecte și unele dintre ele sunt acum în implementare, care vor mări capacitatea de cazare a Penitenciarului Timișoara, dar automat vor trebui să vină la pachet și cu o suplimentare de personal, pentru că altfel o să fie foarte greu să ne descurcăm. Construim o secție exterioară la Buziaș, care a ajuns la un grad de executare de 15%. Acolo avem 91 de locuri de cazare la 4 mp și o să mai construim acum încă 276 de locuri de cazare. De asemenea, la ieșire din Buziaș avem o locație cu 23 de locuri de cazare la 4 mp, unde avem o fermă de ovine și, în construcție, o fermă de bovine. Avem un obiectiv mixt de investiții, sunt reabilitări, extinderi, modernizări și construcții noi.

Vă așteptați ca, înrăutățindu-se condițiile de viață, tot mai mulți oameni să comită infracțiuni și să ajungă la închisoare?

Nu aș vrea să se întâmple lucrul acesta. Dar, din păcate, studiile arată că e o legătură de cauzalitate directă între criza economică și rata infracționalității. În perioadele de criză apar mai multe persoane care comit infracțiuni și atunci numărul de deținuți crește.

Câți dintre deținuți desfășoară în prezent activități lucrative?

Din 1.111 deținuți, sunt repartizați la muncă 794, deci peste 70%. Lucrează de la spații verzi până la industria automotive. Avem deținuți care lucrează efectiv la bandă cu persoane civile, la prese care fac anumite echipamente pentru auto. Mai lucrează în construcții civile. Am avut colaborări și lucrăm în continuare la Castelul Huniade, am lucrat la Spitalul Județean. Pe partea de logistică avem o colaborare foarte veche cu un beneficiar unde se fac promoții de diverse produse. De exemplu, ați văzut că promoțiile de tipul „la trei produse primești unul gratis” din supermarketuri, produsele sunt ambalate cu o bandă lipită sau puse într-o cutie specială; ei bine, ele vin separat, iar deținuții le împachetează pentru promoțiile respective. Mai lucrează la confecții metalice.

Acestea sunt, în principal, activitățile pe care le desfășurăm cu deținuții, dar ne putem plia pe orice tip de activitate dorește agentul economic, acolo unde nu presupune o calificare specială și un om cu o pregătire medie face față. Cu siguranță și deținuții fac față, pentru că fac parte din toate categoriile sociale. Avem de la deținuți cu zero clase până la studii superioare. Mai avem colaboratori pentru care deținuții lucrează în interiorul penitenciarului, adică în spațiile puse la dispoziție de noi, vin și își aduc infrastructura și produsele. Pentru noi, asta prezintă un avantaj pentru că e mult mai ușor de gestionat, de supravegheat. Astfel, putem să controlăm mai bine toată activitatea și dăm de lucru și unor deținuți care provin dintr-o categorie ce nu le permite să lucreze în exteriorul penitenciarului, fie din cauza faptului că mai au dosare pe rol sau nu sunt condamnați definitiv, fie din cauza faptului că au probleme ori de comportament ori de natură legală.

Mai avem o colaborare cu un operator economic din industria automotive pentru care împachetăm curele pentru mașini. Nu toți lucrează pentru operatori economici, adică remunerați. O parte dintre ei lucrează și în interesul locului de deținere, însemnând inclusiv fermele și grădina agrozootehnică pe care noi o avem și o gestionăm. Lucrează și pentru întreținerea spațiilor existente, spălătoria unității, prepararea hranei pentru deținuți, atelierele de reparații. Ei primesc doar zile câștig. Nu se scad efectiv zilele din pedeapsă, ci îi ajută să intre în Comisia de Eliberare Condiționată mai repede decât dacă nu ar munci. Iar cei care lucrează la operatori economici și iau bani primesc mai puține zile.

E foarte importantă munca în procesul de reintegrare. E important ca deținuții să aibă o calificare profesională și ne străduim să atragem cât mai multe colaborări sau proiecte pe fonduri europene prin care să-i calificăm profesional. Facilităm continuarea studiilor.

Cum se împart banii?

Când penitenciarul încheie contracte cu operatori economici sau cu persoane fizice, acestea pornesc de la minimul pe economie. Negociem tariful de la 26 de lei pe oră, acesta este tariful minim. Iar din banii pe care penitenciarul îi încasează, 60% merg la bugetul unității, iar 40% în contul deținutului. Din cei 40% din contul deținutului, 10% se pun într-un cont de liberare, banii la care deținutul nu are acces decât atunci când este eliberat din penitenciar, iar 90% intră automat în contul lui și poate să îi folosească în timpul detenției. Fiecare deținut are un card cu poză și cu un cod de bare, iar cu acel card face și cumpărături. Nu mai avem magazine fizice, avem doar magazine online. Avem colaborări cu trei operatori economici și avem infochioșcuri, de unde ei accesează platformele electronice ale celor trei magazine și plasează comanda, iar a doua zi le vin cumpărăturile. Am avut magazine fizice, am renunțat la ele pentru că erau foarte multe plângeri pe tema prețurilor exagerate.

La câte vizite au dreptul?

La șase pe lună, fiecare de o oră și jumătate. Avem sector de vizită, unde pot primi vizită cu dispozitiv de separare sau fără dispozitiv de separare, în funcție de regim și de comportamentul lor. Avem un loc special amenajat pentru tata și copilul, pentru deținuții care au copii sub 14 ani. Este un loc prietenos pentru copii, unde sunt jucării, unde e un birou, unde copilul poate sta să deseneze.

Avem și dezvoltăm colaborări prin care aducem artiști pentru a susține concerte în interiorul penitenciarului. Implicăm deținuții în piese de teatru fie ca actori, fie mergem cu ei la teatru. De Crăciun avem activități pentru deținuți și pentru copii, în special pentru cei care au copii minori. Avem activități în care ei se întâlnesc cu copiii, cum este „O zi cu tata”, care presupune câteva ieșiri în comunitate. Noi le organizăm diverse jocuri tematice sau activități de voluntariat în care să-i implicăm pe ei și pe copii, cum ar fi să curețe un teren, să spargă lemne, să ajute o familie care e nevoiașă, să-i învățăm să facă ceva, dar în principal să facă ceva cu copiii lor.

Se vorbește de mulți ani despre construirea unui penitenciar la Buziaș și eliberarea terenului pe care îl ocupați în centrul Timișoarei, foarte vânat pe piața imobiliară. Există vreo șansă?

Toată lumea își dorește acest spațiu, dar acest teren este foarte scump. De ce? Avem 15.600 mp. Însă, să muți un penitenciar cu o capacitate de 1.000 de deținuți în orice altă zonă, să construiești unul de la zero, asta depășește 200 de milioane de euro. Și atunci, dacă facem un calcul, 200 de milioane de euro împărțit la 15.000 mp, vom vedea că rezultă un cost foarte mare pe mp pe care nimeni nu e dispus să-l plătească. Terenul e vânat pentru dezvoltare imobiliară, dar economic nu reprezină o afacere pentru nimeni. Adică nimeni nu-și permite să vină cu o propunere concretă către Ministerul Justiției să spună: „Vă cumpărăm terenul de acolo și vă construim un penitenciar în altă parte”. Însă, așa cum am spus, noi avem în vedere să ne extindem și în alte locații. Nu se va muta penitenciarul la Buziaș.

Ca și relocare, Penitenciarul Timișoara dispune de un teren de 40 ha, în zona Solventul. Se află în interiorul arcului de centură, unde se construiește Centura de Vest. Ar fi o zonă bună de relocare a penitenciarului, avem discuții cu Administrația Națională a Penitenciarelor și cu Ministerul Justiției. A fost publicat un memorandum unde 15 penitenciare au fost propuse pentru relocare, printre care și Penitenciarul Timișoara. Însă, în momentul de față, nu cred că statul român poate să intre în construcție cu cele 15. Sunt două penitenciare care se construiesc acum, Berceni în apropiere de București și Unguriu, lângă Buzău. După ce vor fi finalizate, probabil că se vor face analize să se vadă care este următorul pas și ce penitenciare se mai relochează. Dar, ca idee, la Buziaș nu se va reloca. Ș

tim că planul de dezvoltare al municipalității prevede Penitenciarul Timișoara, ca și funcționalitate existentă până la relocare, pentru că am fost și la consultarea PUG (n.r. – Plan Urbanistic General). Am văzut că aici se construiește o zonă frumoasă cu promenadă. Am propus, la un moment dat, să reconfigurăm, dacă se va muta penticeniarul să facem aici un centru de pregătire și perfecționare continuă pentru cadrele din sistemul penitenciar, să fie un spațiu de cazare pentru colegii care vor veni din țară la pregătiri și perfecționare profesională. Probabil va rămâne un centru de reținere și arestare preventivă – pentru că e nevoie să fie aproape de instanțele de judecată. Mai putem să facem un muzeu al penitenciarelor din zona de vest a țării. Idei ar fi multe.

De ce anume trebuie să țină cont tinerii când își aleg viitoarea meserie?

Gândindu-mă la mine, mi-am ales liceul convins fiind că voi urma o carieră ca IT-ist, după care am schimbat macazul. Cred că fiecare trebuie să țină cont de vocație și să ce îi place, ce îi aduce satisfacție, să nu urmărească doar câștigurile materiale. La finalul zilei, nu contează doar banii, ci și satisfacția profesională pe care o ai și ce te face pe tine fericit. Dacă îți place să lucrezi cu oamenii trebuie să găsești o meserie care presupune lucrul cu oamenii. Poate nu-ți place munca în echipă; atunci trebuie să găsești altceva. Depinde de fiecare om cum e construit. La fiecare trebuie analizat ce înclinații are. Sunt persoane mai tehnice cărora li se potrivesc mai bine meseriile tehnice și pentru ele au abilități. Sunt persoane care nu au aceste abilități și atunci, oricât ai vrea să compensezi asta prin muncă sau dedicare, tot pleci cu un minus.

 

Dacă și tu ai o profesie a cărei poveste merită împărtășită și care îi poate inspira pe alții, scrie-ne! Tion și Agenda așteaptă mesajul tău pe redactie@tion.ro.