Anca Lolescu este de părere că fiecare tânăr ori tânără ar trebui să pornească la drum cu dorința de a-și face meseria cu onestitate, dragoste și responsabilitate.

Ce studii ați urmat și care au fost primele locuri de muncă?

Am terminat Facultatea de Chimie, secția Tehnologia Compușilor Macromoleculari, în cadrul Universității Politehnica din Timișoara. Apoi, de-a lungul anilor, am urmat un masterat în Dezvoltare Regională. Primul meu job a fost în cercetare, eram extrem de tânără. Am lucrat patru ani în cercetare la ICPHR Reșița. Eu am lucrat pe partea de conservarea echipamentelor hidro, pe care la vremea respectivă, între anii 1994-1998, ei le exportau în diverse țări din Europa. Apoi a fost o întrerupere, am devenit mamă și după acest moment am căutat un alt loc de muncă pentru că cercetarea în România, din păcate, începuse să intre într-o fază decadentă, de asemenea și uzina constructoare de mașini de la Reșița.

Și într-o zi am găsit, urmăream atunci toate anunțurile de angajare, erau în ziare. Am văzut că este scos la concurs un post la Agenția de Dezvoltare Regională Vest, agenția fiind proaspăt înființată. Am văzut că îndeplinesc condițiile de bază și m-am dus la concurs. Am luat concursul și am lucrat timp de cinci ani la biroul județean al Agenției de Dezvoltare Regională Vest. Apoi am dat concurs în cadrul Biroului Regional de Cooperare Transfrontalieră Timișoara. Am luat concursul și de atunci lucrez aici.

Anul acesta, Biroul Regional de Cooperare Transfrontalieră Timișoara aniversează 20 de ani de la înființare. Cum veți marca momentul?

Anul acesta, atât Biroul Regional de Cooperare Transfrontalieră Timișoara, cât și celelalte patru birouri – România având cinci instituții de asemenea fel, pe fiecare graniță a României –împlinim 20 de ani de cooperare transfrontalieră, de când țara noastră implementează acest timp de programe, iar la nivel european se împlinesc 35 de ani de cooperare transfrontalieră, atât pe granițele interne, cât și externe ale Uniunii Europene.

Noi, ca și instituție, vom puncta aniversarea în cadrul evenimentului ce se organizează deja de câțiva ani pe fiecare graniță, atât internă, cât și externă, Ziua Cooperării Interreg acum, înainte se numea Ziua Cooperării Europene. În 30 septembrie, o să fie o conferință la Timișoara, cu multe surprize, nu pot să dezvălui acum. Încercăm să facem o surpriză beneficiarilor noștri, care au implementat aceste proiecte și care sunt baza tuturor programelor, pentru că degeaba există finanțare, degeaba există programe, dacă nu există beneficiari sau oameni care au curajul și viziunea de a face și implementa anumite proiecte.

Cu ce se ocupă Biroul Regional de Cooperare Transfrontalieră și câți angajați aveți?

Biroul Regional de Cooperare Transfrontalieră se ocupă cu, așa cum îi spune și numele, cooperarea transfrontalieră pe granița România-Serbia, de fapt cu implementarea programelor de cooperare transfrontalieră. Și noi am început cu PHARE CBC CARDS în perioada 2004-2006, am continuat apoi cu Programul IPA de Cooperare Transfrontalieră România-Serbia alocarea 2007-2013, apoi IPA 2014-2020 și acum suntem în plină implementare a programului Interreg IPA România-Serbia 2021-2027. Avem 21 de angajați pe trei județe din România, Timiș, Caraș-Severin și Mehedinți și șase districte din Serbia: Borski, Branicevski, Banatul de Nord, Banatul Central, Banatul de Sud și Podunavski, zona Smederevo.

Câți bani gestionați anual?

Banii alocați programelor sunt pe șapte ani. În această sesiune avem în jur de 80 milioane de euro. Dar aș vrea să vă spun, retroactiv, ce a derulat această instituție. Am avut programul PHARE CARDS, care a avut o alocare de 24 de milioane de euro, România atunci nu era stat membru. Am avut 488 de proiecte depuse, 200 de proiecte în monitorizare și un grad de absorbție de 82%. A urmat apoi programul IPA, de cooperare transfrontalieră România-Serbia, alocarea financiară 2007-2013. Am avut 62 de milioane de euro alocare și am implementat 118 proiecte cu un grad de absorbție de 91,72%. A urmat, în perioada 2014-2020, IPA 2 sau Programul Interreg IPA de Cooperare Transfrontalieră România-Serbia cu alocare financiară de 88 de milioane de euro, 76 de proiecte monitorizate și implementate cu un grad de absorbție de 98,88%.

Alocarea financiară 2021-2027 este acum în plină implementare. Avem trei proiecte strategice în implementare, două proiecte de infrastructură mare și 22 de proiecte în acest moment. Vom mai contracta în continuare și alte proiecte de linie. Deci, din cele trei proiecte strategice, avem un proiect derulat de Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Timișoara ca și partener lider, în parteneriat cu Ministerul de Interne a Republicii Serbia și cu Școala de Perfecționare a Pregătirii Personalului Poliției de Frontieră Drobeta Turnu Severin, cu Inspectoratul General al Poliției Române și al cincilea partener, Inspectoratul General al Jandarmeriei Române.

Al doilea proiect strategic este implementat de Institutul de Boli Cardiovasculare Timișoara în calitate de partener lider și partener transfrontalier este Spitalul General Sveti Luka din Smederevo și Spitalul General „Djordje Joanovic” din Zrenjanin.

Al treilea proiect strategic are un titlu foarte interesant, „Împreună putem învinge cancerul”. Partenerul lider este Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timișoara și, ca și parteneri, Centrul de Sănătate din Kladovo, Centrul de Sănătate din Veliko Gradiste și Spitalul Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin.

Deci acestea sunt cele trei proiecte strategice, iar cele două de infrastructură mare sunt unul derulat de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență Timișoara, ca și lider de proiect, în parteneriat cu Ministerul de Interne din Serbia, cu Inspectoratul pentru Situații de Urgență Timiș.

Al doilea proiect pe infrastructură mare este derulat de Spitalul de psihiatrie „Dr. Slavoljub Bakalović” din Vîrșeț, în calitate de partener lider. Are titlul „Putem trăi și cu demență, diagnosticare devreme”, în parteneriat cu Spitalul de Urgență din Reșița.

E bătălie pe bani? Trebuie să alegeți, să jurizați?

Da, enormă. 387 de proiecte am avut depuse, din care noi am finanțat 76 la programul trecut. Dar acum avem proiecte în rezervă, pentru încă o sumă, încă un buget alocat.

Care sunt provocările postului dumneavoastră?

Provocările sunt legate de dorința de a face lucrurile în fiecare zi mai bune. Sigur că provocările de nivel tehnic sunt diverse, legate de implementarea unui program, care înseamnă implementarea mai multor proiecte. Într-un program derivă mai multe proiecte, înseamnă că în fiecare zi poți să te confrunți cu o situație pe care n-ai mai întâlnit-o ieri, pentru că atât beneficiarii cât și domeniile de intervenție sunt foarte diverse și atunci evident că și problemele în implementare sunt foarte diverse.

La primul curs pe care l-am făcut, după ce am ajuns să lucrez în domeniul dezvoltării regionale și apoi în domeniul cooperării transfrontaliere, România nu era atunci stat membru, mi s-a spus astfel: „Implementarea unui proiect înseamnă să ajungi din punctul A în punctul B. Dar, practic, niciodată nu o să ajungi direct din punctul A în punctul B, ci vei trece întâi printr-un punct intermediar, ca apoi să ajungi în punctul B”. A fost un lucru pe care l-am ținut minte de-a lungul anilor și am înțeles că, de fapt, în timpul implementării unui proiect, există foarte multe provocări dependente de beneficiari, altele independente, cum ar fi modificările legislative. Dacă există o modificare legislativă, deja proiectul tău trebuie ajustat. Sau un lucru pe care nu l-a prevăzut nimeni, cum a fost pandemia din 2020 în România, care sigur că a prezentat o inflexiune și a trebuit să ne organizăm rapid și să putem continua proiectele.

Ce mai urmează?

Urmează finalizarea acestui program. Așa cum v-am spus, programul este în plină implementare. Suntem în curs de a contracta și alte proiecte. După acest moment, sigur că va urma programarea pentru perioada 2027-2035, odată cu apariția regulamentelor la nivel european. Asta ar fi faza normală, mai puțin cunoscută publicului, aplicanților, în care se fac analize, se trasează obiectivele programului, în concordanță, sigur, cu obiectivele specificate de regulamentele europene și în care se desenează, să spun așa, programul care trebuie apoi aprobat la nivel european.

Având în vedere că se anunță recesiune economică, vă așteptați să fie întârzieri la plăți?

Nu, nu mă aștept să fie întârzieri în cadrul proiectelor noastre. Mă aștept, în schimb, să fie întârzieri din partea beneficiarilor în a-și face plata. Pentru că, în cadrul programelor, în majoritatea lor, beneficiarul plătește și apoi vine cu cerere de rambursare. Deși noi am avut discuții cu majoritatea beneficiarilor și ei au o strategie financiară bine pusă la punct, totuși mă aștept să existe mici întârzieri în a-și plăti propriile activități și achiziții până vin la rambursare. Dar nu mă aștept să fie întârzieri din partea noastră.

Cum ați caracteriza relația cu partenerii din Serbia? Și ei se plâng de birocrație?

Trebuie să vă spun că nici partenerii români nu se plâng de birocrație în acest moment. Programul nostru este foarte simplu, platforma GEMS este foarte prietenoasă și foarte simplă, chiar foarte simplă față de cum am început cu PHARE, este extrem de ușor. Ai posibilitatea, în momentul în care tu completezi un câmp, practic câmpurile care au nevoie de aceste informații se completează singure. Birocrația legată de implementarea programului aproape nu există.

Dar, în general, lumea se plânge, din ce am văzut eu, de partea de achiziții. Achizițiile sunt conforme cu legislația română în România, iar în Serbia sunt în conformitate cu regulile PRAG, un ghid elaborate la nivelul european pentru statele nemembre ale Uniunii Europene. Nu pot să spun că am mai avut plângeri odată cu trecerea pe sistemul electronic legat de birocrație. Ceea ce le cerem noi este minim. Cea mai stufoasă, dacă-i putem spune așa, sunt documentațiile de achiziție. Dar atunci când achiziționezi echipamentele de milioane de euro, este evident că și caietele de sarcini trebuie să cuprindă informații în așa fel încât furnizorul să poată înțelege ce dorești să achiziționezi.

Ce ar trebui să aibă în vedere un tânăr când își alege viitoarea meserie?

Acum, sigur, tinerii de azi aparțin generației lor, aparțin lumii lor, sunt diferiți de noi. Noi, sigur, în momentul în care am terminat universitatea sau instruirile de bază, pentru că toată viața te instruiești dacă dorești să fii competitiv în domeniul tău, am avut o altă viziune față de cei de astăzi. Dar eu cred că există un lucru care a fost valabil pentru toate generațiile: dorința de a face ceva, dorința de a face cu plăcere ceea ce faci. Se spune că dacă îți place ceea ce faci, te simți ca și cum n-ai muncit nicio zi. Dorința de a-ți face meseria cu onestitate, cu dragoste și, foarte important, cu responsabilitate.

 

Dacă și tu ai o profesie a cărei poveste merită împărtășită și care îi poate inspira pe alții, scrie-ne! Tion și Agenda așteaptă mesajul tău pe redactie@tion.ro.