Adriana Castain este pasionată de sport și călătorii. Dacă nu s-ar fi făcut profesoară, i-ar fi plăcut să activeze ca designer vestimentar sau arhitect.

Cum ați decis să deveniți profesoară de limba germană?

Am studiat la secția de limbi străine a liceului din Cugir, Alba, și mi-am dorit să fac o carieră în ceea ce privește limbile străine. Apoi am venit la universitate în Timișoara și mi-a plăcut meseria de profesor. Am studiat germană și franceză. Profesez din anul 2003 la Colegiul Tehnic Ion I.C. Brătianu din Timișoara, fostul MIU. Această meserie cred că mi se potrivește din toate punctele de vedere.

Sunt dirigintă la o clasă de seral, dar am fost dirigintă și la clase normale. A fi dirigintă înseamnă a fi o a doua mamă. Copiii se atașează de tine și vin și-ți spun majoritatea problemelor așteptând un ajutor din partea ta. Din dragoste pentru copii, am încercat să fac ceva și pentru cei mici, astfel că în 2017 am deschis un club de copii în centrul Timișoarei. Îmi place ceea ce fac.

La clubul de copii, cum vă implicați? Este doar o afacere sau petreceți timp cu ei?

Sunt acolo în fiecare zi, fac limba germană gratuit cu copiii și mă implic inclusiv în activitățile educaționale, dar majoritatea timpului mi-l dedic pentru a manageria acel club, deci cumva îmi împart viața între copii mari și copii mici.

Alături de care este mai ușor de lucrat?

Există o zicală: copii mici, probleme mici, copii mari, probleme mari. Lucrurile sunt destul de diferite deoarece cu copiii mici la club nu facem strict activități educaționale. Noi ne implicăm inclusiv în adaptarea copiilor mici, stăm cu ei zece ore pe zi. În vremurile în care trăim, părinții merg dimineața la 8 la serviciu și se întorc seara la 18, perioadă în care noi trebuie să ne ocupăm de acești copii. Putem să ne numim a doua casă pentru ei, le oferim afecțiune, educație, primii pași în viață. Primele activități le fac cu noi. Deci aceasta este diferența între cei mari și cei mici. Pe cei mici cumva îi creștem, iar pe cei mari îi luăm gata crescuți și doar ducem mai departe ceea ce au învățat ei de la alți profesori.

De ce considerați că a luat amploare în ultimii ani învățarea limbii germane?

Limba germană nu este o limbă ușoară, este destul de grea și cred că este și un trend aici, în Timișoara să se studieze limba germană. În schimb, engleza este mult mai ușor de învățat, astfel că aceia care vor să învețe limba germană cu siguranță își doresc și altceva, poate un loc de muncă. De-a lungul timpului, am oferit meditații la limba germană. Majoritatea elevilor erau condiționați de locul de muncă sau poate că erau mai bine plătiți dacă erau vorbitori și de limbă germană.

De asemenea, unii aveau nevoie de cunoștințe de bază pentru a putea pleca la muncă în Germania. Dacă îți dorești cu adevărat, poți să înveți limba germană și sunt unii care o fac pur și simplu pentru hobby. Limba germană este greoaie și chiar trebuie să fi motivat ca să înveți limba germană și, în plus, trebuie să ai o memorie foarte, foarte bună. Cuvintele din limba germană n-au niciun echivalent în limba română.

Ce vi se pare cel mai frumos și ce vi se pare cel mai greu în meseria dumneavoastră?

Ceea ce mi se pare mai cel mai frumos, este că fiind înconjurată tot timpul de copii, indiferent că sunt mari sau mici, voi rămâne tot timpul într-un vibe tineresc. Lucrez doar cu persoane tinere, vorbesc de cei de la liceu. Când sunt înconjurată de cei mici, aceștia sunt cei mai mari purtători de dragoste, îmi oferă dragoste necondiționată, sunt suflete pure.

Dacă ar fi să aleg să lucrez cu oamenii sau copiii, aș alege în continuare să lucrez cu copiii. Este și dificil, să știți că nu este o muncă ușoară, mai ales în vremurile în care trăim acum. Copiii au acces, încă de când sunt foarte mici, la foarte multă informație, care dacă ajunge în creierul lor și se stochează într-un mod greșit și nu li se oferă anumite explicații, pot să meargă pe un drum care nu este tocmai cel mai adecvat.

Care sunt aspectele de care ar trebui să țină cont un tânăr sau o tânără în alegerea meseriei?

În primul rând, un tânăr sau o tânără trebuie să aleagă ceea ce îi place să facă. Copiii ar trebui susținuți să facă ceea ce le place, atunci și rezultatele sunt pe măsură. În ultima perioadă, a revenit moda claselor profesionale. La un moment dat, toată lumea mergea la liceu, indiferent dacă erau sau nu capabili să-l urmeze. Consider că și meseriile de tâmplar, zidar, coafeză, manichiuristă sunt foarte importante. Nu toată lumea este făcută să fie arhitect sau medic ori să termine o facultate. Sunt oameni care funcționează foarte bine dacă lucrează ceva cu mâinile și atunci trebuie lăsați să facă ceea ce le place.

Dar acesta este un subiect destul de delicat, pentru, în general, părinții și-ar dori ca fiecare copil să facă o facultate, pe principiul: dacă eu nu am făcut, măcar copilul meu să facă. Însă trebuie testat copilul să vedem dacă are capacitatea de a se duce în direcția respectivă sau nu are pentru că dacă nu-i place, nu face. La noi s-au introdus în ultima vreme clasele profesionale, liceul la care predau este unul tehnologic, avem și noi multe clase de liceu. Am observat că mai ales elevilor de la clasa de coafură și de manichiură le place ceea ce fac. La un moment dat nu mai aveam, în România, nu mai existau școli profesionale, nimeni nu mai făcea o meserie. Aș îndruma și aș sfătui părinții, ca în cazul în care nu reușesc să comunice suficient de bine cu copiii, să apeleze inclusiv la un psiholog. Pot să facă consiliere psihologică, să vedem ce aptitudini are copilul respectiv.

Dacă și tu ai o profesie a cărei poveste merită împărtășită și care îi poate inspira pe alții, scrie-ne! Tion și Agenda așteaptă mesajul tău pe redactie@tion.ro.