Sarolta Vass are 18 ani. Creativitatea și munca în artă sunt două caracteristici care ar descrie-o cel mai bine.

„Cu asta mă ocup de când știu de mine. Cântatul și muzica în mod principal. Mama mea lucra în teatru, deci am crescut în teatru de mică. Am fost constant în această arie și din fericire, și părinții și familia au o atracție față de artă, muzică, teatru. Mă duceau des la operă. Eu acolo am descoperit marea dragoste, la teatru și la operă. S-a trezit dragostea față de muzică și artă și am zis că «Asta trebuie să fac!». Am început să cânt de la trei-patru ani. Bunica mea mă învăța melodii și mergeam în fiecare duminică la biserică și cântam acele cântecele. Și la grădiniță mă trimiteau la concursuri”, a povestit pentru Tion Sarolta Vass.

De la o vârstă fragedă a simțit că îi place muzica. Pe la cinci ani le-a spus părinților că vrea să dea la muzică și nu la Liceul Maghiar, cum au dat frații ei și „cum era cumva normal în familie”. În I-IV a făcut pian, iar din clasa a V-a cântă și la flaut. Din clasa a IX-a a făcut canto și cu asta vrea să meargă în continuare.

Cât de mult iubește ceea ce face?

A participat la multe concursuri, atât în afara țării, cât și prin România și mai ales la cele din Timișoara. După declanșarea pandemiei, lucrurile au fost pe pauză. Tânăra artistă a trecut prin diverse stări, de la frustrări, la confuzie și mânie.

„A fost o perioadă dificilă. Noi, artiștii suntem activi, adică constat facem ceva, creăm ceva și inactivitatea a dus la foarte multă frustrare. Eu am trecut prin niște episoade cu o stare foarte joasă, simțeam nevoia să studiez, dar nu înțelegeam când își revin lucrurile. La un moment dat, m-am gândit dacă să continui, dacă mai are sens.

Am trecut prin frustrări, confuzie, mânie. Foarte multe stări. La un moment dat, m-am gândit să zic pas, dar nu am putut. Pur și simplu, nu puteam. Și experiența asta m-a ajutat ca artist să-mi dau seama cât de mult iubesc ceea ce fac, nu reușesc să-i dau drumul. În continuare, vreau să mă dezvolt și să fac acest lucru cât mai bine”, a declarat artista.

„Pe scenă nu te atacă nimeni”

Anul trecut a terminat la Colegiul Național de Artă „Ion Vidu”, iar mai apoi a luat un an pauză. Așa a ajuns și la Teatrul Maghiar de Stat Csiky Gergely din Timișoara, fiind cea mai tânără actriță din trupă. A jucat rolul adolescenței Freja din spectacolul „La comun”. Sarolta Vass deține și recordul de a fi văzut, ca spectator, aproape toate spectacolele produse de Teatrul Maghiar din Timișoara, în ultimii 15 ani.

„A fost o provocare, dar am lucrat foarte frumos. Am avut un asistent de regizor care m-a ajutat și îndrumat și am învățat foate multe lucruri despre actorie, despre mine însămi, până și despre familie, că despre asta era vorba în spectacol. Experiența mea a fost foarte frumoasă și cu restul actorilor, am învățat cum să joc cu altcineva, cum să fiu mult mai expresivă.

Parcă m-am conectat și mai mult cu partea asta vulnerabilă din mine, care își dă seama că pe scenă nu te atacă nimeni, acolo poți să te exprimi. Am început să înțeleg că există o siguranță pe scenă”, ne-a spus Sarolta Vass.

De-a lungul timpului a jucat în musicaluri. În „Sunetul muzicii” a fost Louisa, în „Mary Poppins” era Michael sau în „Hänsel și Gretel”, unde era Hänsel.

„În musical e o combinație, și nu e atât de amplă și complexă actoria ca și în teatru. A trebuit să intru mai în profunzime, să înțeleg rolul și e ceva mai profund teatrul din punctul acesta de vedere”, mai spune tânăra.

A observat că există multă competiție, răutate, dar „trebuie să ai niște nervi de oțel”. Nu are un singur model în viață, a încercat să preia „de la fiecare om ceea ce simt că m-ar ajuta pe drumul meu”. Spune că există destul de multe oportunități pentru artiști, chiar și în România.

„Eu zic că România este o țară axată pe cultură. Aici, în Timișoara, avem Teatrul Maghiar, German, Național, Opera, Teatrul de Copii. Avem o viață culturală chiar plină și funcțională. Ca tânăr, ai destul de multe oportunități prin țară, până și în afară”, ne-a mai spus Sarolta.

„Planul cel mare ar fi să fiu solistă de operă”

Anul acesta ar dori să dea la Cluj-Napoca sau la Budapesta la facultate, pentru a fi mai aproape de visul ei de a deveni solistă de operă.

„În canto, la început e destul de greu. Planul cel mare ar fi să fiu solistă de operă. Cu siguranță, mi-aș dori să fiu solistă într-o operă unde simt că mi-e locul și unde simt că mi-e bine. E țelul cel mai mare. Dar, desigur, îmi doresc să cunosc oameni noi, să mă conectez la culturi diferite. Pentru că ultimii doi ani au fost ca o rutină, simt nevoia de schimbare de mediu. «Sentimentul de a trăi» vreau să-l găsesc în lucrurile pe care le fac”, conchide Sarolta Vass.