Vizita scriitorului la Universitatea de Vest (UVT) este marcată de acordarea prestigiosului titlu de Doctor Honoris Causa. Printre pionierii culturali care au mai primit această recunoaștere din partea universității pentru contribuțiile aduse în domeniu, dar și în societate, se numără: Florin Piersic, Ana Blandiana, Maia Morgenstern, Marcel Iureș, Andrei Pleșu și mulți alții.

După cum spun cei de la UVT, textele semnate de Mircea Cărtărescu sunt cunoscute pentru stilul lor complex și bogat, precum și pentru profunzimea abordării temelor existențiale și ale condiției umane. Cărțile sale abordează adesea subiecte precum identitatea, memoria, dragostea și căutarea de sine. Printre cele mai apreciate și traduse opere ale sale se numără romanul „Orbitor” (publicat inițial în trei volume: „Aripa stângă”, „Corpul” și „Aripa dreaptă”), o lucrare considerată drept capodoperă a literaturii române contemporane. Alte lucrări semnificative includ romanele „Nostalgia”, „Levantul”, „De ce iubim femeile” și „Solenoid”, precum și volumele de poezie și eseuri.

Mircea Cărtărescu a primit în mod oficial titlul Doctor Honoris Causa în cadrul unei ceremonii care a avut loc vineri, 22 martie, la ora 9:30, în amfiteatrul A01 al UVT. Cu o seară înainte, scriitorul a vorbit mai multe despre „Aventura literaturii”.

Conferința a început la ora 18:30 și a fost moderată de criticul literar și profesorul universitar Mircea Mihăieș. Plăcut surprins de sala plină, Mircea Cărtărescu a ținut să stea în picioare pentru prima parte a conferinței și să se plimbe pentru a vedea publicul și a se simți mai conectat cu acesta. Discuția s-a transformat într-o prelegere dedicată poeziei cu ocazia Zilei Internaționale a Poeziei. Chiar dacă acesta nu plănuise în detaliu despre ce va discuta în cadrul conferinței, Cărtărescu a reușit să ofere publicului ocazia de a pătrunde în esența poeziei, un subiect de suflet pentru scriitor deoarece acesta a avut debutul literar chiar cu un volum de poezii.

Cărtărescu a recitat versuri din poezii de la „Cățeluș cu părul creț” până la „Luceafărul”. El spunea că „Magia poeziei este că reprezintă o altfel de vorbire”, astfel negând afirmațiile criticului George Călinescu care spunea că poezia doar se preface că spune ceva. Cărtărescu încerca să explice publicului că de când suntem mici și până la maturitate reușim să empatizăm cu poezia, fie că sunt versuri din literatura de copii care par lipsite de sens, fie că sunt poeme cu un mesaj puternic.

Scriitorul și-a continuat discursul comparând poezia cu un tort, care trebuie mâncat felie cu felie. Primul strat al poeziei este dat de elementele de prozodie, cum ar fi ritmul și rima, care sunt gradul 0 al versurilor și ne ajută să pătrundem în următorul strat, sensul. Cărtărescu l-a citat pe Alexandru Macedonski care spunea că logica poeziei este absurdul, astfel o poezie chiar dacă are sens sau nu, aceasta tot spune ceva. Unele versuri te captează din simplul lor refuz de a avea un sens sau o explicație, iar altele care sunt scrise cu o complexitate riguroasă reușesc să stârnească în noi provocări intelectuale.

Cărtărescu a amintit cuvintele unei alte personalități importante din lumea literaturii, Titu Maiorescu, care spune că rolul literaturii este să ne scoată din viața obișnuită, în care ne confruntăm cu fricile de zi cu zi. Vorbind de frici, scriitorul a menționat ultimul, și poate cel mai important, strat al poeziei, partea emoțională. Un poet talentat reușește să aducă cititorul în stadiul descris de Maiorescu indiferent de curentul literar din care face parte sau de modul în care și-a structurat poezia. Cărtărescu recunoaște că un real talent în această artă trece de aceste „împărțiri școlărești” după care sunt categorizați scriitorii și poeții, reușind să pătrundă în mintea cititorului ca un drog.

Poeții cu adevărat buni sunt vindecători

Cărtărescu a menționat schimbările prin care a trecut poezia, având astăzi o structură mult mai liberă și fără o mare atenție față de ritm și rimă. Un aspect care se mai regăsește și acum în poezii este îmbinarea mai multor domenii, existând poezii care folosesc elemente din muzică, metafizică, chimie și filosofie. El a comparat poezia „Scrisoarea I” de Mihai Eminescu cu un articol de ziar. Cărtărescu și-a terminat prelegerea cu afirmația „Poeții cu adevărat buni sunt vindecători. Poeții mai puțin pricepuți sunt iluzioniști, nu pot face miracole”. Concluzionând că indiferent de modul în care poeții aleg să își prezinte scrierile, aceștia apelează la agonia interioară. Acesta este un sentiment inevitabil în viața oamenilor și spunea Cărtărescu că cei care reușesc să facă artă din acea agonie, ajung în sufletele cititorilor indiferent de structura poeziei.

După mai bine de o oră în care Mircea Cărtărescu a vorbit despre importanța poeziei, publicul a avut oportunitatea să îi adreseze întrebări scriitorului. Prima întrebare a venit chiar de la moderatorul conferinței, Mircea Mihăieș, care a preluat o întrebare pe care a primit-o și faimosul scriitor Gabriel García Márquez.

Când a auzit întrebarea „La ce crezi că ești tu bun ca scriitor?”, Cărtărescu a rămas tăcut câteva clipe și după a spus că este o întrebare absurdă. „Să fii scriitor este o vocație, nu o profesie. Dacă simți o chemare pentru ceva, o faci fără a aștepta ceva în schimb” spune scriitorul. Cărtărescu a amintit un poem al lui Tudor Arghezi în care spunea despre cărți că nu răspund la nicio întrebare. Cărțile sunt făcute în primul rând pentru cel care o scrie, pentru ca acesta să fie fericit. Prozatorul afirmă că de aici există discrepanțele între scriitorii buni și mai puțin buni. Dacă fericirea scriitorului este autentică și este convins trup și suflet că aceasta este vocația lui, cititorii vor fi și ei fericiți.

Celelalte întrebări abordau subiecte precum importanța cititului, succesul său internațional și procesul de scriere. Mircea Cărtărescu a declarat că nu este pesimist cu privire la numărul de oameni care mai citesc și care vor mai citi deoarece aceștia vor exista întotdeauna. Spunea că nu poate condamna pe nimeni la citit și rămâne o decizie personală. Legat de recunoașterea internațională de care s-a bucurat, scriitorul a spus că este și meritul traducătorilor excelenți cu care a lucrat și care au reușit să îi transmită mesajele și în alte limbi. Finalul conferinței a fost dat de o descriere a procesului aparte de scriere pe care îl are prozatorul. Cărtărescu spunea că nu pornește cu o idee sau un subiect și pur și simplu scrie și scrie până ajunge să descopere sensul cărții.