Pentru a recrea atmosfera veritabilă a unui târg de pe vremuri, pe lângă produsele expuse, evenimentul include și spectacole de muzică populară, bucate alese și alte activități interactive, o parte dintre ele special concepute pentru copii, încât aceștia să înțeleagă încă de mici cât de valoroase sunt obiectele făcute de meșteșugari.

„Târgul Meșterilor Populari organizat de Muzeul Satului Bănățean a ajuns la ediția cu numărul XXIV. Practic, aceasta este și vârsta muzeului, care a fost înființat în anul 2000. De atunci a fost organizat anual.

Cei mai în vârstă poate își mai amintesc că, la un moment dat, Târgul Meșterilor Populari era un eveniment foarte important, desfășurat în centrul Timișoarei, sub egida muzeului. Între timp, s-a mutat la sediul muzeului, dar a rămas la fel de mare, de important și de serios, fiind singurul târg adevărat de meșteri populari din Timișoara. […]

Aici, noi încercăm să recreăm atmosfera unui târg de acum 100 de ani. De la bun început, ideea a fost să readucem la viață acele târguri tradiționale, specifice satelor, de mare importanță în comunitate”, spune muzeograful Cătălin Balaci, șeful secției expoziționale pavilionare și în aer liber a Muzeului Satului Bănățean.

De ce este important acest târg ne explică tot el. Practic, societatea actuală, centrată pe consum, i-a izolat pe meșterii populari prin promovarea produselor de masă. Meșteșugurile, care altădată făceau parte din identitatea culturală a comunităților, au început să capituleze în fața noilor tehnologii, fiind considerate demodate și depășite.

Există însă mai mulți păstrători ai tradițiilor, implicați sufletește în salvarea lor. Târgul Meșterilor Populari de la Muzeul Satului Bănățean este astfel o platformă pentru promovarea și conservarea meșteșugurilor tradiționale – un semn de continuitate și speranță pentru viitorul acestor meserii.

„Cei care participă la acest târg vin din toată țara, inclusiv din Banat, Bucovina, Suceava, Maramureș, Constanța. Din păcate, în Banat, meșterii populari sunt foarte puțini, iar meșteșugurile populare aproape că dispăruseră la un moment dat. Totuși, ceea ce pot spune că mă bucură, este că avem tineri, de 20-30 de ani, din zona Banatului, care s-au reapucat de aceste meșteșuguri – ei fac opinci, cojoace, fluiere sau alte instrumente muzicale.

Este foarte interesant, pentru că acum 10 ani nu îi întâlneam. Ei ne demonstrează că meșteșugul mai are o șansă, mai există o speranță de continuitate. Și din partea publicului există interes pentru produsele tradiționale. Cele două merg mână în mână.

Târgul are și o latură educațională – cei care îl vizitează vor putea vedea în mod direct diferențele subtile dintre produsele meșterilor în funcție de regiunile din care vin.

În plus, o bună parte dintre meșteri susțin ateliere. Ei pot fi găsiți în muzeu, creând. Unii cioplesc linguri, alții cos sau fac brățări, opinci. Atelierele sunt interactive, iar vizitatorii pot participa la unele dintre ele. Dacă cineva este interesat să îi întâlnească pe meșteri, Muzeul Satului Bănățean este locul potrivit.

Mulți vizitatori revin pentru a-i întâlni pe cei pe care i-au cunoscut în anii anteriori. Sunt anumite lucruri pe care le găsești doar la Târgul Meșterilor Populari, iar noi aici avem o ștachetă înaltă”, adaugă Cătălin Balaci.

„În obiectele făcute de un meșter se regăsește o parte din sufletul lui”

Încă din 1985, Dinu Perva practică meșteșugul împletitului, unul dintre cele mai vechi din lume. Face tot felul de obiecte din răchită sau din alte fibre lemnoase, de la coșuri, la piese de mobilier sau sculpturi.

Deși are o plantație de răchită, spune că materia primă nu îi ajunge. Cum în zonă nu se cultivă, comandă o bună parte dintr-un alt colț al țării; distanța e mare iar costurile de transport se reflectă în prețul produselor. Povestește că a învățat o tehnică de împletit la o „făbricuță” din Ineu, județul Arad, însă cum acolo nu se făceau decât două-trei feluri de coșuri, a început să experimenteze singur până a învățat să facă mai multe obiecte. Acum lucrează alături de soția lui, Maria Perva.

„După câțiva ani am făcut mobilier, care e mult mai dificil de făcut decât un coș, e cu totul altceva. Acum facem și obiecte de uz gospodăresc, de decor, mobilier, jucării pentru copii. Facem orice se cere. Am făcut până și un scaun de pilot pentru un avion ultraușor, și nacelă pentru un balon cu aer cald. De câțiva ani fac și sculptură în răchită. De exemplu, la Festivalul Inimilor din Parcul Rozelor am făcut o poartă mare în formă de inimă.

[…] Tehnica este diferită față de cea clasică de împletit, seamănă mai mult cu țesutul, cam la fel cum își țes păsările cuibul. E o tehnică mai răspândită prin Anglia, Irlanda și în Rusia. La noi, din câte știu eu, sunt primul care a început să facă așa ceva, sculpturi foarte mari în răchită, pe structură metalică. Trebuie să știi să lucrezi și cu metalul”, transmite Dinu Perva.

La Târgul Meșterilor Populari de la Muzeul Satului Bănățean a participat încă de la început, fiind întotdeauna implicat în promovarea meșteșugurilor.

„M-am ocupat și mă ocup în continuare și cu promovarea meșteșugurilor și îi sprijin pe ceilalți colegi pentru a-și putea duce produsele la târguri. […] E foarte greu să aduci oamenii la aceste târguri. De la pandemie încoace lucrurile s-au schimbat total – deși nu cred că asta e cauza principală, ci faptul că din urmă vin generațiile care nu înțeleg aceste obiecte tradiționale, nu știu ce reprezintă, la ce folosesc. Atunci, nu le găsesc loc în casele sau în viața lor.

De aceea, eu și alți colegi facem ateliere în cadrul târgurilor sau la diverse evenimente, mergem în școli sau vin copiii la noi la atelier – atunci când pun mâna să facă și ei un obiect, înțeleg ce se întâmplă, altfel văd lucrurile, iar unora așa le stârnești dorința de a afla mai multe.

Ca să mai prelungim meșteșugurile astea cu un pas în istorie, trebuie foarte bine gândită o strategie și alocați bani. Publicul trebuie educat. Copiii interesați trebuie să vină să vadă cum se fac”, transmite Dinu Perva.

Diferența între produsele făcute în masă și cele făcute de un meșter? Dacă primele sunt „reci”, celelalte transmit energie și căldură.

„În obiectul făcut de un meșter se regăsește o părticică din sufletul lui, pus acolo cu drag. Obiectele făcute în serie la fabrică nu au nimic în ele, nu au niciun pic de căldură, niciun pic de energie. Sunt pur și simplu inerte. Tot ceea ce este făcut manual are o altă valoare. De exemplu, dacă sunteți la un târg și puneți mâna pe o haină făcută manual, simțiți cumva că e caldă, că vă atrage, că emană o energie. Pe când dacă te duci la mall și cumperi o haină din plastic nu simți nimic”, conchide meșterul.

„Icoana este o fereastră spre absolut. Ne apropie de drumul cel bun”

Tezaur Uman Viu (titlu acordat de Ministerul Culturii), membru al Academiei Artelor Tradiționale din România, deținător al unei medalii „Meritul Cultural” clasa a III-a, iconarul Nicolae Muntean, născut în județul Alba, declară plin de modestie că nu este un „vânător de diplome”, ci un „păstrător al tradițiilor”.

A fost pasionat de artă încă din copilărie, însă abia în jurul vârstei de 40 de ani a început să picteze icoane pe sticlă. Deși spune că adesea are impresia că „abia ieri a fost începutul”, surprinde profund esența a peste 40 de ani de experiență: „icoana este o fereastră spre absolut”.

„Noi, meșterii populari, lăsăm creațiile să vorbească pentru noi. Eu sunt unul dintre păstrătorii meșteșugului icoanelor pe sticlă, care și-a pus amprenta în zona Transilvaniei, din zona Nicula până în Șcheii Brașovului. Drumul icoanei se presupune că a pornit din zona Niculei, după minunea făcută de icoana Maicii Domnului care a lăcrimat. Am încercat să păstrez și să duc mai departe acest meșteșug. […]

Mi-am dat seama că icoana pe sticlă este o fereastră spre absolut, o fereastră spre Dumnezeu. Mai mult decât atât, ea a fost făcută de oamenii simpli, de oamenii de la țară cu multă trăire și, spun eu, cu suferință. Se păstrau culorile tricolorului în icoană pentru a-și putea arăta identitatea națională. Folosința acestui simbol în casa omului, cu toate că icoana pe sticlă a fost făcută într-un stil naiv, a demonstrat că armonia creată de sufletul omului este mai mare decât orice școală din lume.

Având o icoană în casă, ea ne direcționează, ne apropie de drumul cel bun pe care ni l-a arătat Domnul Isus Hristos. Icoana este ceva pornit din sufletul omului și, atunci când o face, el este cu gândul la Dumnezeu. Nu este vorba numai de partea estetică, ci și interiorul contează. Ea trebuie să transmită un mesaj, să vorbească cu cel care o privește”, transmite iconarul Nicu Muntean.

Acesta mai spune că se bucură de fiecare dată când vede că publicul din ziua de azi are deschidere spre icoanele pe sticlă tradiționale. De-a lungul deceniilor a participat la nenumărate evenimente în țară și străinătate, iar la Târgul Meșterilor Populari de la Muzeul Satului Bănățean a fost și el încă de la începuturi.

„Aici există o energie aparte, pot să spun că este o trăire deosebită când se organizează cu atâta dragoste, cu atâta iubire târgurile acestea de toamnă ale meșteșugarilor. Venind în zonă (n.r. – deși s-a născut în județul Alba, are un atelier în apropiere de Timișoara, la Giarmata), vreau să scot puțin din umbră icoana bănățeană. Mi-aș dori, dacă Dumnezeu mă ajută și puterile mă țin, să fac un cerc de icoană bănățeană, să revină în atenția oamenilor, pentru că are niște elemente foarte frumoase. Ea a fost făcută în zona de sud a Banatului, cu influență sârbească.

Cred că Dumnezeu mă va ajuta să mai pot învăța câțiva elevi acest meșteșug. Întotdeauna m-am încărcat cu energii pozitive când am susținut ateliere”, precizează maestrul Nicu Muntean.

Târgul Meșterilor Populari

În acest weekend, nu ratați ocazia de a descoperi frumusețea tradițiilor la Târgul Meșterilor Populari, între orele 10 și 18, la Muzeul Satului Bănățean din Timișoara, unde expun peste 40 de meșteri reprezentativi din toate zonele etnografice ale țării. Intrarea este gratuită.

Detalii despre program și artiștii invitați, AICI.

foto: Dinu Perva/Facebook/Nicu Muntean