Ce înseamnă de fapt titlul de Capitală Culturală Europeană? Ce ar însemna acest titlu pentru Timișoara?

Titlul de Capitală Europeană a Culturii este acordat din anul 1985 și înseamnă, de fapt, o regenerare urbană cu ajutorul culturii. Practic, este un prilej de a folosi cultura în scopul de a regândi dezvoltarea orașului atât economic, pe plan turistic, dar și social. Orașele care au deținut titlul până în prezent, 52 până acum, au avut doar de câștigat de pe urma deținerii titlului și există studii ale Comisiei Europene care evaluează situația în orașele care au câștigat titlul, înainte și după deținerea acestuia. S-a observat faptul că fiecare euro investit în câștigarea titlului și în pregătirea candidaturii duce la un profit de aproximativ opt ori mai mare. Concret, pentru orașul care câștigă titlul, asta înseamnă patru ani de pregătire după câștigarea titlului și după aceea înseamnă ani de pregătire a programelor. Asta înseamnă locuri noi de muncă mai ales în domeniile turism, industrie hotelieră, industriile culturale creative, mă refer la producții video, edituri, tot ceea ce înseamnă design, jocuri, IT, scenografie și nu numai. La modul concret, înseamnă joburi noi.

Desigur, crește atractivitatea orașului pentru că există o promovare locală, națională și internațională. Dacă noi vom câștiga titlul, lucrul acesta va însemna și o promovare europeană a Timișoarei. (…) Până și pregătirea candidaturii este un pas enorm pentru că astfel cultura capătă un loc central în dezvoltarea orașului. Cultura nu mai este Cenușăreasa orașului. Cultura este văzută ca o ramură ce aduce bani, nu ca o ramură consumatoare de bani, cum era văzută până nu de mult. Candidatura la acest titlu a obligat orașele candidate să-și gândească o strategie culturală pe termen lung. Eu cred că acesta este un lucru bun. Instituțiile culturale își dezvoltă și ele programul. Iată, elemente noi în viața unui oraș care candidează.

Raportul Uniunii Europene pune accent pe parteneriatele internaționale. Pentru candidatura noastră care sunt parteneriatele? Spre ce țări ne orientăm?

Pentru candidatura noastă ne axăm pe parteneriate transfrontaliere cu Serbia și Ungaria. Trebuie menționat că noi avem în vedere întreg Banatul în această candidatură. Ne axăm pe parteneriate cu orașe care candidează și ele pentru 2021, orașe din Grecia și orașe din țări nemembre ale Uniunii Europene, care urmează și ele să dețină titlul în 2021. Știm deja concret că e vorba de un oraș din Muntenegru, Heceg Novi, sau Novi Sad, din Serbia. Există un al treilea palier al parteneriatelor internaționale și anume parteneri europeni din afara UE. Desigur, ei nu pot fi selectați aleatoriu, ci în funcție de dosarul de candidatură și de specificul instituțiilor, organizațiilor sau a artiștilor din țările respective.

Care este situația finanțării proiectului Capitală Culturală Europeană?

Noi lucrăm în strânsă colaborare cu Primăria Timișoara și cu Consiliul Județean Timiș, fiind vorba de o candidatură a orașului, dar avem în vedere și instituții care sunt în subordinea județului. Așteptăm să fie votat bugetul în cadrul bugetului Timișoara. Am primit o înștiințare de la Primăria Timișoara că vom putea aplica pentru finanțare ca orice ONG din oraș în momentul în care se va lansa competiția de proiecte. Acestea sunt noutățile.

Ce se întâmplă în cazul în care nu va exista această finanțare?

Programul trebuie să fie finanțat, conform regulamentului, într-o bună parte, de municipalitate. Este implicit, e o parte din concurs. Eu sunt sigură că se va găsi o modalitate de finanțare din partea municipalităţii.

Au exista și niște probleme la Curtea de Conturi legat de finanțare. Mai există noutăți?

Toate orașele candidate au asociații înființate în acest scop ca să deruleze procesul candidaturii. În toate aceste orașe, asociațiile respective sunt și au fost finanțate de primării în baza legilor în vigoare din România. Din punctul de vedere al organelor judecătorești care au validat procedurile noastre de finanțare, nu a existat niciun impediment legal în Timișoara, așa cum se întâmplă și în alte orașe. A existat o misiune de audit la primărie privind probleme pe sport și fotbal, unde s-a pus problema că nici finanțarea pe care a acordat-o primăria, în calitate membru de al asociației, nu ar fi legală, lucru care nu s-a constatat în cazul auditurilor făcute în alte orașe candidate. Aceste lucru este, desigur, un paradox. Locuim, totuși, în aceeași țară și ar trebui să existe aceleași legi. De aceea primăria a și făcut o contestație vizavi de acest raport și, din câte știu, încă nu s-a primit un răspuns oficial. Dacă se va primi foarte târziu, acest lucru va periclita candidatura, dar dacă se va primi în următoarele două săptămâni, și este la fel ca în celelalte orașe candidate, sigur că ne putem continua pregătirile în mod normal.

De când au început pregătirile pentru candidatură ați observat o evoluție a orașului?

Această întrebare am pus-o vizitatorilor care vin din când în când la Timișoara pentru că ei sunt cel mai bun barometru. Ce constat eu, că în 2010, când s-a pus prima oară problema candidaturii, a fost o perioadă de curiozitate foarte mare, de căutări, de aflare a pârghiilor despre cum putem candida. Sigur această curiozitate și faptul că s-a și acționat și s-a înființat asociația a fost un lucru foarte bun. Instituții de cultură, inclusiv cele din sfera independentă și-au unit forțele să discute despre un scop comun. Ce s-a schimbat în timp? Da, se vorbește foarte mult despre Capitală Culturală, există spiritul de competiție, instituțiile și oamenii de cultură propun proiecte, unele chiar foarte îndrăznețe, poate și pentru că suntem în competiție și vor să arate că instituțiile lor pot găzdui programe de nivel european.

Am văzut un freamăt bun și pozitiv. Unii se așteptau să vadă bannere și stegulețe, dar acest lucru nu se întâmplă nicăieri în Europa. Nu poți să susții, timp de nouă ani de pregătire, această stare de spirit. O poți susține doar făcând, chemând oamenii la discuții. Am făcut apel la foarte multe instituții și oameni de cultură independenți. Avem peste 5.000 de persoane care s-au implicat direct în această candidatură. S-a observat și o solidaritate extraordinară. S-au implicat inclusiv oameni și instituții la care nu ne așteptam, școli, poliție, spitale. Lucrul acesta ne-a demonstrat că se poate. La o adică, atunci când vom câștiga titlul, vom avea parte de solidaritate.

Cum a decurs prezentarea dosarului la București? Care au fost punctele tari ale Timișoarei?

Prezentarea a avut loc în 10 decembrie și pentru noi a fost un moment foarte emoționat pentru că am ajuns la finalul unei etape. Noi am privit această susținere a dosarului ca pe o discuție cu specialiști, pentru că și juriul ne-a făcut să simțim asta. Practic, am avut în față specialiști din Europa și România, iar între noi s-a creat un dialog constructiv din care am avut de învățat, indiferent de rezultat. Ne-am dat seama ce mai trebuie să învățăm și care sunt punctele tari pe care trebuie să continuăm să le dezvoltăm. Juriul a apreciat onestitatea noastră și faptul că recunoaștem că orașul are câteva probleme pe care, prin intervențiile culturale propuse în dosar, vrem să le ameliorăm. Au apreciat că ne pregătim de mai mulți ani, că am stabilit parteneriate cu factori culturali, că ne-a interesat în permanență să ne consultăm cu cetățenii.

Faptul că avem mai multe concepte a demonstrat că ne străduim, că vrem să ne dezvoltăm. Ne-au recomandat ca în cazul parteneriatelor internaționale să avem contacte, ceea ce avem, dar pe proiecte concrete. Au fost interesați de implicarea autorităților locale și dacă au capacitatea de a ne susține financiar, inclusiv în anul cultural în sine. A fost o discuție constructivă. (…) Noi am pornit și de la evenimentele pe care le are Timișoara acum, și vorbim despre evenimente de anvergură. De aici noi am propus proiecte care să se desfășoare multianual, din momentul anunțării titlului, din 2017 și până în 2021. Ideea e să nu oferim evenimente care să se desfășoare o singură dată. Dar vom avea o ofertă culturală foarte bogată, vorbim de peste 1.000 de evenimente și, desigur, nu putem să le punem pe toate în dosar.

Care sunt pașii următori?

O să încep cu sfârșitul. La mijlocul lui august este termenul limită pentru depunerea dosarului îmbogățit, pe baza recomandărilor de la juriu. Apoi, vizita câtorva membrii ai juriului la fața locului. Urmează o nouă susținere în fața juriului, undeva la mijlocul lui septembrie, iar, în final, se anunță orașul câștigător. Până atunci pregătim noul dosar, care presupune o serie de contacte cu operatorii culturali, o dezvoltare a programului artistic. În primul dosar a fost doar o schiță, iar acum îl dezvoltăm. Am avut deja două workshop-uri în ianuarie și mai urmează și altele.

Din câți oameni, aproximativ, este formată echipa care lucrează la noul dosar?

Până vine finanțarea se lucrează pro bono. Este vorba despre în jur de 15 persoane, plus colaboratorii pe care îi avem. O noutate este includerea parteneriatului cu Aradul, un parteneriat natural, de bun augur. Cred că e o colaborare naturală pe care o să o diversificăm și mai mult în plan cultural.

Ați urmat exemplu altor orașe care au câștigat deja titlul?

Noi am urmărit atent orașele care au câștigat în ultimii ani. (…) Am urmărit dosarele, dar nu putem să le luăm drept etalon pentru că fiecare oraș are specificul lui și nu vrem să ne lăsăm influențați, să împrumutăm idei. Noi vrem să fie dosarul Timișoarei. Am reușit asta în primul dosar și am fost apreciați pentru asta. Juriul experimentat a sesizat că nu există asemănări cu alte dosare.

Campania de pe Instagram a fost una foarte populară. Mai pregătiți ceva asemănător în următoarea perioadă?

Sigur. Avem un întreg plan de comunicare pe care vrem să-l punem în practică, după ce începe finanțarea. Avem un plan foarte bine stabilit, avem proiecte. Comunicarea constantă este un factor esențial pentru că vrem să aducem în preajma candidaturii și în sprijinul candidaturii mai multe persoane din sfera independentă, din sfera culturii underground. E o nișă pe care noi mizăm, cel puțin în dosarul de candidatură, dar vrem acum să arătam mai clar că Timișoara are o cultură underground diversă pe care vrem să o aducem în sprijinul candidaturii.

De ce merită Timișoara să fie Capitală Culturală?

În primul rând pentru că este un oraș european și are capacitatea să găzduiască un program de o asemenea amploare. Avem conexiuni transfrontaliere foarte bune şi nu doar în plan cultural, ci şi din punct de vedere al turismului, al dezvoltării regionale şi economice. E un oraş foarte interesant care combină IT-ul şi cultura, şi dosarul nostru exploatează asta în sens pozitiv. Este un oraș de avangardă, care poate fi un ambasador foarte bun al României în Europa.

Articole pe aceeași temă:

Timisoara cu bune si nebune! La povesti cu Vita de la Implant pentru Refuz