Mary Shelley s-a născut la 30 august 1797, în zona Londrei, într-un mediu intelectual excepțional. Era fiica scriitoarei și gânditoarei feministe Mary Wollstonecraft și a filosofului și jurnalistului William Godwin, iar educația sa s-a format sub influența directă a ideilor și dezbaterilor cultivate în familie.

La doar 16 ani, a fugit împreună cu poetul romantic Percy Bysshe Shelley, relația lor fiind una intensă și adesea marcată de dificultăți personale. Cei doi s-au căsătorit în 1816, după moartea primei soții a poetului. În această perioadă, Mary Shelley a studiat italiana, spaniola și latina și a colaborat cu soțul ei la traduceri, consolidându-și astfel formația literară.

Debutul major a venit în 1818, odată cu publicarea romanului „Frankenstein”, cunoscut și sub titlul „The Modern Prometheus”. Cartea a fost scrisă într-un context devenit celebru, în timpul unei vizite la Lord Byron, când participanții au fost provocați să scrie povești de groază. Romanul a avut un succes imediat și a devenit un reper fundamental pentru literatura horror și science fiction, fiind adaptat de-a lungul timpului în numeroase piese de teatru și filme. Cea mai recentă ecranizare datează din 2025, fiind realizată de Guillermo del Toro.

Dincolo de acest titlu emblematic, Mary Shelley a avut o operă diversă. A publicat romane precum „Valperga”, „The Last Man”, „The Fortunes of Perkin Warbeck”, „Lodore” și „Faulkner”, dar și texte dramatice și proză scurtă. Romanul „The Last Man” (1826) este considerat o distopie timpurie, imaginând un viitor în care omenirea este decimată de o epidemie globală.

După moartea tragică a lui Percy Shelley, înecat în 1822, Mary Shelley a rămas văduvă și s-a dedicat, printre altele, editării și promovării operei soțului său. Prefețele și notele sale au contribuit decisiv la construirea imaginii literare a poetului, punând accent pe virtuțile și talentul acestuia.

De-a lungul vieții, Mary Shelley a scris și pentru reviste importante ale epocii, a realizat traduceri și a abordat teme recurente precum izolarea, fragilitatea condiției umane și efectele progresului științific asupra societății.

Scriitoarea a murit la 1 februarie 1851, la vârsta de 53 de ani, la Londra. A fost înmormântată la Biserica Sfântul Petru din Bournemouth, alături de rămășițele incinerate ale soțului ei, lăsând în urmă o moștenire literară care continuă să influențeze cultura contemporană.