Varstele Timisoarei medievale, un tablou aproape complet in Piata Sf. Gheorghe

De S.P.D.
1Comentariu
Varstele Timisoarei medievale, un tablou aproape complet in Piata Sf. Gheorghe
© TION - Varstele Timisoarei medievale, un tablou aproape complet in Piata Sf. Gheorghe
Ultimele ore de cercetări în Piața Sf. Gheorghe le-au adus arheologilor înșiși surprize de proporții. În cel mai timpuriu strat de construire, ei au descoperit o casă medievală, mai veche decât Moscheea Sultanului Biruitor, ai cărei pereți de lemn s-au păstrat aproape intacți, încât se poate pur și simplu intra în ea. Mai mult, în beciul casei, ei au găsit un vas otoman întreg, fragmente de postav verde și de mătase și alte obiecte ale celor care au locuit-o. Descoperirile făcute în cele opt săptămâni de lucru aici aduc informații esențiale pentru înțelegerea Timișoarei medievale.

Șantierul arheologic în Piața Sf. Gheorghe s-a deschis în 2 decembrie 2013 și, după două luni de muncă intensă, se va încheia în această săptămână. Cu doar puțin timp înainte de finalizarea cercetării, prof.dr. Florin Drașovean, punctează, pentru www.tion.ro, câteva dintre cele mai importante descoperiri.

Echipa sa a scos la lumină zidurile bisericii iezuite și pe cele ale Moscheii Sultanului Biruitor, inclusiv minaretul acesteia. Pentru prima dată, s-a stabilit cu certitudine că Biserica Sf. Gheorghe, despre care se credea că a fost construită în prima jumătate a secolului al XIV-lea, nu s-a aflat niciodată aici, iar piața și-a luat numele de la biserica iezuită cu același hram.

Arheologii au mai descoperit aici Geamia ilustră și mare/djami șerif-i kebir (în 1572) și au putut afla chiar că ordinele Sultanului, care a dorit acoperirea ei cu plumb, au fost nesocotite, iar acoperișul a fost făcut din bronz. Moscheii îi era arondat un cimitir, iar arheologii au dezgropat de aici peste 160 de schelete. Sub nivelul de construire al moscheii au fost descoperite două niveluri de case din lemn care aparțin de Timișoara pre-otomană, începând cu secolul XIV, din care s-au scos la lumină numeroase obiecte medievale. Spectaculoasă a fost și descoperirea a două apeducte, dintre care unul, cel mai vechi, dinainte de cucerirea otomană. Realizate din piese ceramice, izolate la îmbinări cu câlți și o pastă impermeabilă, ambele dovedesc o tehnică și un management eficiente, în care pierderile de apă erau aproape inexistente.

Vârstele Timișoarei medievale vă sunt înfățișate, cu date captivante, de prof.dr. Florin Drașovean:

„În cetatea Timișoarei este atestată în anul 1323 (după alte surse 1325) biserica cu hramul Sfântul Gheorghe. În aceasta, spun documentele, lui Cenad de Telegd, prepozit al catedralei din Oradea, îi este confirmată oficial numirea în scaunul de episcop de Eger. Tradiția istoriografică presupune că biserica a fost transformată în moschee după 1552, când Timișoara este cucerită de otomani și, după 1716 este dată călugărilor iezuiți care oficiază prima liturghie la 8 aprilie 1718. Începând din 1754, odată cu celebrarea primei Liturghii în Dom, biserica îşi pierde calitatea de catedrală. Tot din acest an încep şi ample lucrări de refacere şi reamenajare a faţadei principale, care vor dura paisprezece ani, mai precis până în 1769 (alte surse spun că lucrările au durat până în 1771). Noua faţadă a fost realizată în stil baroc de meşterul zidar Franz Anton Platel. Este demolată în 1914.

„Cercetările, care sunt în curs de finalizare, au demonstrat că în această locație nu a existat biserica atestată în 1323/1325, cele mai vechi ruine aparținând unei clădiri impunătoare, lungă de peste 15 m (clădirea se continuă și în afara suprafeței cercetate), a cărei nave se închidea cu o absidă. Clădirea era construită din piatră ecarisată și cărămidă și, conform monedelor descoperite pe nivelul de construcție, se poate data în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, foarte probabil, așa cum o arată documentele, până în 1573 când sultanul ordonă acoperirea djeamiei sultanale cu plumb. Se pare că porunca i-a fost nesocotită, sau acoperișul i-a fost refăcut ulterior, deoarece în vecinătatea clădirii a fost descoperită o foaie de bronz care provine de la un acoperiș de formă conică, foarte probabil al minaretului. În structura zidului au fost descoperite și elemente arhitectonice care provin dintr-o construcție gotică a cărei locație nu a putut fi stabilită. Prin urmare informația transformării bisericii în moschee nu este confirmată de cercetări, și nici situarea bisericii amintită în documentele din secolul al XIV-lea în acest loc nu se confirmă. Este însă cert că o parte a materialului de construcție a fost adus din demolarea unui alt edificiu construit în stil gotic, care poate fi unul ecleziastic, dar și laic.

„Moscheea din acest perimetru este amintită pentru prima dată în documente sub numele geamia ilustră/djeami șerif sau geamia ilustră și mare/djami șerif-i kebir (în 1572), dedicată sultanului învingător. Uzanțele vremii fac ca edificarea unei moschei dedicate sultanului să nu permită refolosirea unor clădiri anterioare, cu atât mai mult de rit creștin, acesta fiind un alt argument care nu acreditează opinia că un lăcaș de cult creștin a putut fi transformat în moscheea sultanală. În partea de sud-vest a moscheii a fost descoperită și fundația unuia dintre minaretele ilustrate de Ottendorf.

„Moscheea a avut arondat un cimitir din care au fost cercetate peste 160 de morminte, toate din perioada otomană. Aceste morminte suprapun nivelurile anterioare și taie nivelul de construcție al moscheii, dovedindu-se astfel ulterioritatea acestora în raport cu vremea construcției lăcașului de cult musulman, dar și față de perioada pre-otomană.

„Sub nivelul de construcție al moscheii au fost descoperite două niveluri de case din lemn care aparțin de Timișoara pre-otomană. Primul nivel de case din această zona poate fi datat începând cu secolul al XV-lea; casele erau construite din lemn, avea o singură încăpere și o pivniță. Au fost descoperite o serie de obiecte din lemn (farfurii, căuce, linguri, chiar o măciucă), dar și țesături (postav, mătase) și alte obiecte gospodărești. Nu au fost descoperite construcții din zidărie; cea mai târzie construcție din vecinătatea moscheii, foarte probabil una dintre cele amintite de documente ca au fost atribuite iezuiților în 1718, are o fundație de cărămidă.

„O surpriză a fost descoperirea a două apeducte, unul care a funcționat până la cucerirea otomană, iar altul anterior care a fost dezafectat cândva la începutul secolului al XVI, fiind distrus de pivnița unei locuințe din nivelul al doilea. Acest lucru arată gradul înalt de urbanitate al orașului medieval, până la cucerirea otomană”.

 Articole pe aceeași temă:

Reabilitarea Pietei Sf. Gheorghe se opreste: muncitorii au dat peste vestigii arheologice

Cinci schelete de copii din necropola otomana si zidul ce ar putea fi al Moscheii Sultanului Invingator, descoperite in Piata Sf. Gheorghe

Candva, pe-aici treceau camile! Noi descoperiri pe santierul din Piata Sf. Gheorghe

S-a ivit primul banut din pasalac pe santierul din Piata Sf. Gheorghe

Arheologii au descoperit aductiunea medievala de apa, sub cimitirul otoman, in Piata Sf. Gheorghe

Prima casa de secol XVI, descoperita in centrul Timisoarei. Piata Sf. Gheorghe este monitorizata video non-stop

Cercetarea arheologica din Piata Sf. Gheorghe se apropie de final

Case de dinainte de cucerirea otomana, in Piata Sf. Gheorghe din Timisoara

Arheologii au descoperit doua locuinte din evul mediu timpuriu al Timisoarei, in Piata Sf Gheorghe



1Comentariu

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !

versiunea HTML a comentariilor