Timisoara cu bune si nebune! La povesti cu Vita de la Implant pentru Refuz

De Simina Bratu
Reactualizat la:
Timisoara cu bune si nebune! La povesti cu Vita de la Implant pentru Refuz
© Timisoara cu bune si nebune! La povesti cu Vita de la Implant pentru Refuz
În decembrie 2015 ne-am bucurat de vestea că Timişoara a ajuns în finala pentru Capitală Culturală Europeană! Și, totuși, ce e atât de fain la orașul nostru? De ce ne place să locuim în Timișoara și ce ne face mândri de ea? Acestea sunt principalele întrebări pe care le vom adresa timișorenilor cunoscuți, fie că sunt nativi sau timișoreni prin adopție! Săptămâna aceasta am stat de vorbă cu Octavian Horvath (Vita) de la Implant pentru Refuz.

Ce îți place cel mai mult la Timișoara?

Ce îmi place cel mai mult la Timișoara? În primul rând atmosfera. Îmi place diversitatea și aici nu mă refer doar la cea muzicală, ci în general. Bineînțeles, îmi place și diversitatea muzicală. Există foarte multe trupe, pe foarte multe genuri, iar asta mă bucură foarte mult, mai ales când văd că apar trupe noi care nu abordează aceleași genuri care au fost deja abordate de trupe mai vechi. Asta înseamnă o evoluție. Avem o scenă mare de drum and bass, o scenă mare de rock, o scenă mare de house. Nu prea avem unde să le ținem, în schimb.

Ce facem cu spațiile pentru concerte? Ce trebuie schimbat?

Ar trebui reinventate spații pentru concerte. Bănuiesc că primăria are o sumedenie de clădiri pe care ar putea să le refolosească, să le convertească în spații de concerte, de teatru alternativ, de muzică. (…) Pentru concertul dedicat Colectiv, din Parcul Rozelor, aceea a fost locația pe care am găsit-o. Trebuia să ne mișcăm rapid ca să ținem pasul ce celelalte orașe care țineau evenimentul în data respectivă.

Vorbeai mai devreme de atmosfera orașului. Cum ai descrie atmosfera Timișoarei?

Plimbare! Mie îmi place foarte mult să mă plimb, pe jos sau cu bicicleta. Îmi place faza aceea de a străbate centrul dintr-un parc în altul, e foarte relaxant. Nu-i simți traficul. Traficul e o nebunie în Timișoara și dacă o iei pe malul Begăi sau prin parcuri nu mai simți acea apăsare a traficului.

Cum e viața în Timișoara pentru un artist?

E viață foarte bună pentru artist. Vorbeam de acea diversitate culturală. Există o colaborare intensă între mediile artistice, iar asta poate să ducă numai la lucruri pozitive. Poate să-ți umple sufletul, să te facă să mergi mai departe, să vrei să desenezi, să cânți, să te ocupi de video sau de orice alt domeniu artistic.

Ai intrat în scena muzicală de peste 20 de ani. Care a fost evoluția? Care sunt lucrurile bune pe care le-ai observat?

Am intrat în scena muzicală de 23 de ani. A fost o perioadă foarte bună pentru scena muzicală după Revoluție, pe vremea când cu două boxe și trei instrumente umpleai stadioane. Au existat o mulțime de festivaluri, cum a fost TMBase-ul, care au reprezentat Timișoara, care din lipsa unui sprijin local au dispărut, ceea nu e deloc bine. Aș vrea să reactivăm festivalurile astea care și-ar avea în continuare locul în Timișoara.

Crezi că există riscul să dispară și festivalurile pe care le avem la Timișoara în prezent?

Cred că festivalurile din Timișoara, care nu au un sprijin direct al orașului, vor dispărea. Fără sprijin al orașului nu vor rezista. Nu putem să avem autorități care se ocupă doar de trotuare, canalizare și drumuri, iar muzica se ocupă de muzică. Nu! Noi trebuie să fim un tot unitar. Eu aștept ca aceste festivaluri independente să aibă sprijin, să vină autoritățile locale înspre ele. Sunt oameni care se duc și propun organizatorilor de festivaluri: «hai să vă ajutăm, hai să vă introducem într-un circuit». E nevoie de o coordonare a activității culturale pe tot orașul. Se întâmplă să avem două festivaluri într-o săptămână, ambele de amploare, iar asta nu e bine. După aceea avem două săptămâni moarte. Trebuie să fie programate. Toți factorii culturali ar trebui să se întâlnească și să decidă «tu îți faci festivalul atunci, eu îl fac după câteva săptămâni»”.

Există o astfel de coordonare între trupele orașului?

Între trupe nu există deocamdată, dar între organizatori începe să apară, ceea ce e foarte bine. Trebuie să vină ceva și de la oraș, dar încă nu vine.

Ce părere ai de publicul din Timișoara? Este în scădere?

Nu cred că e în scădere. Cred că au dispărut formele de reclamă la concerte. Nu te poți baza doar pe o rețea de socializare ca să-ți faci reclamă la un concert. Ar trebui să existe niște facilități pentru afișaj. Să vorbim de afișe, de exemplu. Dacă vrei să pui afișe, să-ți dea primăria o reducere, desigur, pentru afișajul cultural. Au dispărut formele acestea. Au dispărut afișele, a dispărut anunțul în radio, care a devenit foarte comercial, a dispărut reclama la TV. Toate aceste lucruri fac ca informația să nu mai ajungă la public. Timișoara are public, el există, dar nu mai ajunge informația la el.

Care sunt cele mai frumoase amintiri pe care le ai cu Timișoara?

Prima oară când am văzut Timișoara am venit în excursie cu clasa. Am fost foarte impresionat, erau clădirile imense! Am amintiri cu Festivalul Saltimbancilor, Piața Unirii era plină, erau o mulțime de trupe underground care urcau pe scenă. Extraordinar! Zona liberă de comunism din Piața Operei. Eram în liceu și eram fascinat. Din păcate nu prea mai există, acum e plin de foști securiști și de odraslele lor. Suntem în aceeași ciorbă, doar că i-am dat altă față.

Cum a fost prima beție la Timișoara?

Prima beție a fost în internat, eram la „Ion Vidu”. Era noaptea, pe întuneric, la 10 era stingerea, că nu mai aveam voie să consumăm curentul. Era înainte de ’89. M-au îmbătat ăia mai mari! Nu prea era mare lucru de băut. Votca la jumate, bere la jumate și cam atât. După aia au apărut marile finețuri, gen lichior Tanita.

Cum a fost perioada din liceu și facultate?

A fost foarte frumoasă, pentru că era foarte activ orașul. Studenții erau foarte activi, erau foarte implicați în viața orașului și în viața politică. Se simțea foarte tare când ieșeau în stradă și, de exemplu, erau în festival studențesc. Când era StudentFest-ul simțea tot orașul și tot orașul participa. Acum s-a retras, se ține mai restrâns, nu mai simți sărbătoarea. Ar trebui să fie o sărbătoare pentru tot orașul, să ne simțim din nou studenți.

Ce crezi că ar trebui să se întâmple pentru ca Timișoara să evolueze cultural?

Coordonare! Timișoara are toate ingredientele necesare, dar trebuie să existe o coordonare culturală foarte bună și o implicare. Trebuie să fie mai mult decât un job, trebuie să fie dăruire din partea autorităților locale. Există orașe care se coordonează și trăiesc din cultură non-stop. Ele au o agendă continuă, nu o agendă cu punct, virgulă, două puncte deodată, sărim, ghilimele.

Vin artiști noi la tine să-ți ceară ajutor?

Sigur că vin și de cele mai multe ori le ofer ajutor. De multe ori am impulsuri pe care eu le consider anormale. Adică văd un artist tânăr, care sunt părțile lui bune și rele și vreau să-i spun care-s părțile lui rele, ca observator. Am făcut de câteva ori chestia asta și s-au supărat. De atunci am zis că nu îmi mai dau cu părerea decât dacă sunt întrebat de sănătate.

Care sunt evenimentele din Timișoara care ți-au plăcut cel mai mult?

Îmi amintesc câteva Freenetik Party, îmi amintesc la Daos concertul Mono. Îmi amintesc la Daos concertul Cult of Luna. Adică sunt niște evenimente pe care nu speram să le văd la Timișoara. Da, uite că se poate.

Crezi că Timișoara poate să aibă un festival mare?

Timișoara are un festival mare, Revolution. Am fost foarte încântat de prima ediție și e un festival pe care îl văd crescând. Probabil că în câțiva ani o să aibă o mult mai mare amploare.

Clujul a reușit într-un an, Untold e Best Major European Festival.

Felicitări! Până la urmă așa se face. Trebuie să gândești mare, nu pe puncte mici. Clujul are festivaluri foarte faine… Untold, Electric Castle, Jazz in the Park.

Crezi că Timișoara are șanse să devină Capitală Culturală Europeană?

Eu cred că toate orașele care sunt în cursa pentru Capitală Culturală Europeană au șanse la titlu. Acum, cred că aici nu depinde noi. Sunt alte pârghii. Poți să fi orașul orașelor, cu cultura culturilor și tot nu reușești dacă nu ai bifat toate punctele. Până la urmă, e vorba despre un juriu care trebuie să bifeze. E tot o fază birocratică. Desigur, dacă Timișoara primește titlul va fi bine pentru noi, mai ales pentru artiști. Nu?

De când au început pregătirile pentru candidatura la Capitală Culturală se vede vreo schimbare?

Nu! Aș putea să spun că nu se vede o schimbare. Se vorbește mult, dar nu se acționează. Dacă se acționează, se acționează separat cumva. E un fel de «noi facem capitala noastră culturală și ce există până acum și ceea ce are valoare în Timișoara, nu intră în sfera noastră». Se ține separat, cumva. «Știm noi cum să ne facem capitala noastră culturală» în loc să vedem valorile care sunt deja și să le aducem în față. E o bulă… «voi sunteți underground», dar prin underground s-au lansat multe capitale.

Articole pe aceeași temă:

Concluziile juriului care a promovat Timisoara in finala bataliei pentru Capitala Culturala Europeana



0Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase