Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (PICCJ) a anunţat vineri că procurorii au finalizat cercetările în dosarul  11/P/2014 privind fapte comise în contextul evenimentelor din decembrie 1989, care au avut ca rezultat decesul, rănirea şi lipsirea de libertate a unor persoane, precum şi distrugerea unor bunuri, potrivit Mediafax.

În raport de rezultatul cercetărilor efectuate cu privire la fiecare victimă în parte şi de impedimentele procedurale referitoare la punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale în cauză, prin Ordonanţa din 14 octombrie 2015 s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul infracţiunilor de propagandă de război, genocid, tratamente neomenoase, infracţiuni de război contra proprietăţii şi altor drepturi, respectiv infracţiuni contra umanităţii, cu mențiunea că faptele cercetate nu sunt prevăzute de legea penală, “nefiind caracterizate de tipicitate în raport cu normele legale incriminatoare”. În același caz s-a dispus clasarea cauzei pentru infracţiunile de omor, tentativă de omor şi instigare la infracţiunea de omor.

Cauza a fost clasată şi pentru infracţiunea de ucidere din culpă, cu mențiunea că faptele nu sunt prevăzute de legea penală, dar şi pentru lovire sau alte violenţe şi instigare la infracţiunea de lovire sau alte violenţe, cu mențiunea, după caz, că fapta nu există sau nu este prevăzută de legea penală, respectiv că s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale. Procurorii militari au mai dispus: clasarea cauzei sub aspectul infracţiunii de vătămare corporală şi instigare la infracţiunea de vătămare corporală, reţinându-se că s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.

Prin intermediul unui comunicat de presă, PICCJ arată că pe rolul organelor de urmărire penală nu mai există în curs de soluţionare nicio cauză având ca obiect evenimentele din decembrie 1989. În comunicat se mai precizează că cercetările din dosarul 11/P/2014 au vizat victimele rezultate în împrejurările care au făcut, iniţial, obiectul dosarului nr. 97/P/1990, dar şi victimele rezultate în împrejurările care au făcut obiectul dosarelor conexate, ulterior, la această din urmă cauză.

Cercetarea în dosarul Revoluției s-a realizat pentru perioadele 16-22 decembrie 1989 şi după 22 decembrie 1989, având în vedere particularităţi diferite.

Potrivit anchetatorilor, în perioada 16-22 decembrie 1989 au avut loc acţiuni violente de reprimare a manifestaţiilor anticomuniste şi antidictatoriale din municipiile Timişoara, Cluj şi Bucureşti și măsuri de împiedicare a extinderii acţiunilor de protest în celelalte localităţi ale ţării.

“Folosindu-se de pârghiile puterii absolute pe care o deţinea în partid şi în stat, Nicolae Ceauşescu, cu aprobarea Comitetului Politic Executiv al Partidului Comunist Român, a acţionat, încă de la început, pentru reprimarea brutală a manifestaţiilor, dispunând implicarea unor forţe supranumerice şi eterogene, aparţinând miliţiei, securităţii şi armatei. În baza deciziilor şi ordinelor primite de la nivel central, conducerea politică şi militară locală, sub directa coordonare a unor factori de conducere politică şi militară de la nivel central, a luat măsuri pentru punerea în executare a acţiunii de reprimare şi a ordonat intervenţia forţele de ordine, care a avut ca rezultat uciderea, rănirea prin împuşcare, vătămarea corporală şi reţinerea unui număr mare de persoane”, potrivit procurorilor militari din PICCJ, citați de Mediafax.

PICCJ: S-au tras focuri de armă între militari din cauza oboselii și a stresului

În ordonanța de clasare a dosarului Revoluției, PICCJ arată că din cauza oboselii și a stresului, la revoluția din 1989 s-au tras focuri de armă între militari, iar oameni din dispozitive militare, civile sau mixte au deschis “cu uşurinţă” focul spre imobile sau maşini care nu opreau la filtre, potrivit Mediafax.

Legat de reprimarea violentă a manifestanților, în perioada 16-22 decembrie 1989, potrivit procurorilor, persoanele cu funcţii de conducere şi execuţie, politice şi militare, de la nivel central şi local, care au fost implicate în organizarea, conducerea, coordonarea şi punerea în executare a măsurilor au fost judecate şi condamnate definitiv, “existând în cauză autoritate de lucru judecat”.

Raportat la perioada din 22 decembrie şi până la sfârşitul anului 1989, procurorii militari au reţinut, în ordonanţa de clasare a dosarului Revoluţiei că aceasta a fost caracterizată “prin vid de putere, stare de confuzie, panică şi haos”.

“Dacă până la momentul în care fostul preşedinte Nicolae Ceauşescu a părăsit sediul C.C. al P.C.R., forţele de ordine au acţionat, în baza ordinelor şi măsurilor dispuse de factorii politici şi militari, împotriva manifestanţilor care demonstrau pentru înlăturarea regimului comunist, libertate şi democraţie, după acest moment, în condiţiile în care euforia generală privind victoria revoluţiei a fost urmată în scurt timp de o stare de teamă privind posibilitatea revenirii lui Nicolae Ceauşescu la conducerea ţării, cu ajutorul unor forţe fidele, nu a mai existat o acţiune a organelor statului împotriva manifestanţilor ci o acţiune comună îndreptată, conform percepţiei create, împotriva unor elemente contrarevoluţionare, care acţionau împotriva voinţei întregii populaţii”, au mai stabilit procurorii militari din PICCJ.

Mai mult, procurorii susțin că în acea perioadă, fiind necoordonați, militari și civili s-au deplasat din proprie inițiativă în anumite clădiri și au verificat acoperișurile acestora, fără a anunța celelalte forțe aflate în apropriere, fapt ce a “creat derută şi reprezentări greşite, cu consecinţa deschiderii focului concentrat şi producerii a numeroase victime”.

Procurorii militari susțin și că starea de oboseală și stres acumulate au afectat “aprecierea lucidă şi obiectivă a realităţii înconjurătoare”, iar în acest context dispozitive militare, civile sau mixte au deschis “cu uşurinţă” focul spre imobile şi autoturisme care nu opreau la filtrele organizate, “în condiţiile existenţei doar a unor bănuieli neverificate că s-ar fi efectuat focuri de armă din direcţia imobilelor sau autoturismelor respective”. Potrivit procurorilor militari, au fost și situații în care au fost executate focuri de armă între militari din aceeași unitate sau între unități militare, “pe fondul aceleaşi stări de oboseală şi stres”.

În termen de 20 de zile de la comunicarea copiei actului prin care s-a dispus soluția, împotriva ordonanței de clasare a dosarului Revoluției se poate depune plângere.